Parisul fotografic

Parisul a trăit, în mijloc de noiembrie, febra unui mare eveniment cultural: Tîrgul Paris Photo. Găzduită de Grand Palais, manifestarea adună an de an marile galerii specializate din lumea largă, atrăgînd un însemnat număr de vizitatori. De fapt, nu există doar un singur spațiu pentru grandioasa întîlnire pariziană. Sînt și alte locuri unde s-a extins Paris Photo, la muzee sau galerii de artă, unde se organizează, simultan, diferite expoziții tematice avînd în centru arta fotografică. La acestea se mai adaugă și un număr de simpozioane și dezbateri, toate sporind interesul pentru fenomenul fotografic – considerat de multă vreme un element al artei vizuale.

Înainte de a vizita Paris Photo, în cadrul unei escale obligatorii pentru turistul aflat la Paris, într-o oprire la Musée d’Orsay, descopăr, la parter, o expozitie nu foarte intinsă, dar extrem de sugestivă și bine construită, intitulată Micile mizerii ale fotografului: accidente, ratări, surprize. Este vorba despre exemplificarea unor nedorite erori tehnologice, în perioada secolului al XIX‑lea, adică în primele șase decenii ale tinereții acestei tehnici, devenită în zilele noastre artă vizuală. Pe cît de nedorite se dovedeau aceste accidente ale tehnologiei în acele vremuri, pe atît de căutate prin diferite trucuri sînt ele astăzi… Este amuzant amănuntul: lui Charles Baudelaire nu-i plăcea fotografia! Contrar contemporanilor săi, nu aprecia asemănarea modelului, ci expresia sensibilității. Anul trecut, la Muzeul Vieții Romantice, au fost expuse zeci de fotografii cu acest ilustru personaj, semnate de Félix Nadar şi Étienne Carjat. Aflu, în această sală 19, o răsplată a căutărilor mele despre elementul românesc: prințul Emanuel Bibescu, într-o foto in seppia, în care figurează alături de Pierre Bossard. Încă unul din seria B, Brâncuși, Brauner, Bauch, Berman a repertoriului foto românesc.

La Jeu de Paume, cîndva un muzeu al impresioniștilor, întotdeauna întînim expoziții ale unor fotografi prestigioși. Acum, un fotograf al Noii Obiectivități: Albert Renger-Patzsch. La Petit Palais, fotografiile color ale lui Andres Serrano – răspîndite printre sculpturile antice, pînze ale școlii flamande sau franceze, Renoir, Corot, Gaugain (omniprezent prin retrospectiva Gaugain alchimistul) și nenumărate piese de sticlă stratificată ale colec­ției permanente a instituției – nu par să incomodeze nicidecum vizitatorii.

Peste drum, la Grand Palais, între cele două fațade principale, retrospectiva Irving Penn (1917-2009), portrete ale celebrităților surprinse în alb-negru, realizate cîndva pentru Vogue: Pablo Picasso, Yves Saint Laurent, Audrey Hepburn, Alfred Hitchcock. Fotografiile de modă fac casă bună cu cele etnografice realizate în Peru, în Africa sau în Asia. Alte și alte galerii răspîndie în oraș au aceeași temă: fotografia. La Institutul Lumii Arabe – bienala fotografilor arabi.

Iar acum, după ce am intrat în atmosfera fotografică, să vedem ce ne oferă marea sală de la Gand Palais.

La cea de-a XXI-a ediție a Tîrgului Paris Photo, 9-12 noiembrie, au participat în jur de 150 de galerii specializate în fotografie, aflate pe toate meridianele. Acestora li s-au adăugat un număr de 30 de edituri și librării avînd același profil, plus 15 standuri de presă. Dacă ne gîndim că, pe tot parcursul celor patru zile, au fost organizate zeci de discuții cu artiști din domeniu, producători, editori, ingineri, actori, gale de film, sesiuni de autografe și s-au acordat premii pentru tipărituri, realizăm dimensiunile evenimentului, care a avut ca afiș coperta cărții, ce ne prezintă fotografia autorului, celebrul Karl Lagerfeld. Există, fără îndoială, o fascinație a designerilor vestimentari!  La Muzeul de Arte Decorative se formează, la sfîrșit de săptămînă, o coadă de 150 de metri la retrospectiva Christian Dior. La cel mai recent muzeu parizian, „Yves Saint-Laurent“, inaugurat pe 28 septembrie, este necesară o programare cu multe zile înainte pentru a vizita fostul apartament al sediului firmei designerului.

Multe dintre galeriile de la Paris Photo prezintă minire­tro­s­pective ale cîtei unui artist. Așa, spre exemplu, se întîmplă în cazul Ilsei Bing, supranumită „Regina Leica“, după aparatul cu care lucra. A fost apropiată de mișcarea Bauhaus, iar ideile avangardismului le-a aplicat cu succes, devenind o pionieră a fotojurnalismului. O altă artistă care a trecut pe la Bauhaus este Greta Stern.

Cele mai frumoase creații tehnice în domeniu, oricît ar fi de spectaculoase, nu pot umbri frumusețea acelor imagini luate în urmă cu un secol și jumătate de Félix Nadar, care l-a portretizat pe Alexandre Dumas-tatăl sau a realizat cele două clișee ale unor mari pictori: Camille Corot sau Edgar Degas. Aducînd vorba despre pictori, demni de amintit sînt imaginile cu Piet Mondrian și interioare din locuința sa, prinse de obiectivul lui Eugen Kertesz. Tot dintre marile figuri ale culturii secolului al XX-lea este și poetul Vladimir Maiakovski, imortalizat pe hîrtia fotografică de către pictorul avangardist Alexandr Rodchenko, ca și de un alt fotograf sovietic, Abraham Sterenberg.

Pentru unul ca mine, trăit în lagărul socialist și în perioada cumplită a celui mai aprig stalinism, imaginile foto cu siderurgiști și scene militant-revoluționare nu fac decît să trezească amintiri dintr-o lume apusă, chiar dacă din acest grup de făuritori de imagini face parte și Boris Ignatenco, membru al grupului „Octombrie“ și prieten cu pictorul Deimeka.

Varietatea temelor aflate pe simeză este impresionantă: peisaj, compoziție, nuduri, imaigni ale vieții sociale, terifiante imagini ale exploziei bombei cu hidrogen în atolul Bikini, loc de tristă memorie din care, culmea, a ricoșat denumirea obiectului de lenjerie intimă feminină.

Nume mari apar la mai multe galerii: avangardistul Man Ray, fotografa lui Picaso – Dora Maar –, Eugen Atget, Edward Steichen – americanul în grădina căruia Brâncuși a montat Coloana din lemn –, Henri Cartier-Bresson și mulți alții. Cu bucurie descoperim și imagini datorate lui Theodore Brauner (fratele mai mic al lui Victor Brauner) expunînd portretul lui Gellu Naum, Eli Lotar (care a avut o retrospectivă la Jeu de Paume în primăvara aceasta), iar fiul marelui nostru Tudor Arghezi, este prezent cu o fotografie „Colț publicitar“. În sfîrșit, Constantin Brâncuși – cu o imagine a operei sale Leda –, pasionat de fotografie, artă pe care maestrul a deprins-o de la prietenul Man Ray, prezent, ca și în alte ocazii, la prestigioase manifestări în domeniul artei fotografice.

Ca o addenda la Paris Photo, țin să amintesc faptul că, în aceeași perioadă, în rue Charlot 58 a avut loc un tîrg de carte cu subiect fotografic, în care au fost prezentate lucrări vechi despre această artă.

Nu doresc să închei aceste cîteva rînduri despre marele festival fotografic parizian fără a aminti, cu regret, lipsa unor asemenea manifestări de amploare în țara noastră. Înainte, exista o bienală de fotografie, existau (atît inter-, cît și postbelic) reviste tematice pe acest subiect. Ce se întîmplă cu opera unor fotografi (citez la întîmplare) cum ar fi: Ion Miclea, Dan Eremia Grigorescu, Aurel Mihailopol, Clara Spitzer? Rare sînt expunerile fotografiilor lui Carol Popp de Szathmary sau Duschek și ale celor din epocă, asta cu atît mai mult cu cît interesul tinerei generații pentru captarea imaginii și, în anumite cazuri, pentru transcrierea ei artistică se dovedește a fi într-un crescendo.