Pași în doi
- 22-01-2016
- Nr. 806
-
Liviu ORNEA
- Arte
- 1 Comentarii
Scriu, mai jos, despre două spectacole în cîte două personaje pe care le-am văzut recent în teatre independente. Și veni bărbatul la femeie de Semion Zlotnikov e o comedie fără nici un fel de pretenții, cu replici bine scrise, alerte și care-i pun în valoare pe cei doi actori – exact ce trebuie pentru o scenă mică, așa cum e cea de la Teatrul de Artă. O „vedere“ aranjată de prieteni comuni pentru un – Doamne-ajută! – viitor cuplu la 40 de ani plus, doi oameni cum nu se poate mai diferiți, pe care nu-i unesc decît amărăciunea eșecurilor și dorința de a-și reface viețile: el – farmacist (dar ar fi vrut să fie scriitor!), rigid, lipsit de spontaneitate, timid și pudic cu bruște exaltări pricinuite de alcool; ea – cu forme apetisante de care profită, impetuoasă, impulsivă, tranșantă, genul „ce-i în gușă și-n căpușă“, cu vulnerabilități bine ascunse. Un text simpluț, destul de previzibil, cu infuzii de duioșie rusească, unul care nu face rău nimănui, nu solicită regizorului mai mult decît îi cere, de pildă, un David Mamet (nefiind nimic de înțeles, de interpretat, de deslușit – totul e acolo și e limpede –, regizorul se poate mulțumi să […]
Si eu am vazut ambele spectacole si sunt foarte incantata sa observ ca parerile mele de spectator obisnuit coincid cu cele ale d-lui Liviu Ornea, un critic de teatru pe care il urmaresc si il apreciez mult. „Si veni barbatul la femeie” e un spectacol amuzant, chiar m-a bine dispus pe moment, dar a doua zi aproape ca uitasem de el. Cel de la Teatrul 7, „1951. Titlu provizoriu”, este rascolitor. Textul, actorii, regizorul au scormonit fara menajamente in psihologia relatiei de cuplu. Dar si acest spectacol are umor si momente amuzante. De vazut amandoua.