Patafizica partilor blestemate

Ne aflam in momentul istoric al depresiei postcoitale. Este, cel putin, ceea ce afirma Jean Baudrillard in La Transparence du Mal, in 1990. La lectura ultimelor sale contributii (Le Paroxyste indifférent si L’Échange impossible), observam ca problematica expusa in La Transparence du Mal ramine in centrul reflectiei sociologului metaleptic. „Ce ramine de facut dupa orgie?“ se intreba, atunci, Baudrillard. Revolutia multiforma a modernitatii „a fost o orgie totala de real, irational, sexual, critica si anticritica“. Ce mai poate, asadar, face Omul cind si-a dus pina la capat eliberarea? Simuleaza, parodiaza revolutia, dar urmarind un scop deja atins, pedaleaza in gol, obsedat de figura disparuta a Valorii. Caci aceasta a intrat intr-o noua faza: dupa ce a fost valoare de folosinta (stadiul natural), valoare de schimb (stadiul negustoresc), valoare-semn (stadiul structural), Valoarea a intrat in stadiul fractal, de unde iradiaza lumea fara sa impuna un referential transcendent, unde este abolita ca valoare; Valoarea nu mai este Valoare: ea este un semnificant pur, epidemie a semnului, vid valorizat. Eliberate de ceea ce simbolizau si cristalizau, semnificindu-l – un mod de a-fi-in-lume, lucrurile au intrat astfel in ciclul mortifer al auto-reproducerii lor eterne. De acum inainte, elementele se reproduc, in betia abandonului ideii […]