Patriotism? Aţi spus Anglia?
Editorial din Observator Cultural Nr. 828
- 22-06-2016
- Nr. 828
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 13 Comentarii
Băiatul meu, de 11 ani, ar dori să locuiască în Germania („nemţii sînt serioşi şi parolişti“) sau în Anglia („şi englezii sînt serioşi şi parolişti, au şi un fotbal frumos, au şi multe echipe în Champions League“). Această exasperare şi această mărturisire izvorîte din naivitatea copilăriei sînt pornite de la două fapte. Prima: am fost nevoiţi, în ultimele trei săptămîni, să mergem frecvent în cartierul Drumul Taberei din Bucureşti, un cartier răscolit de buldozere (se face metrou, nu ştim în cît timp, totul este întors pe dos, drumul din centru, cu autobuzele sau troleibuzele, depăşeşte o oră, praf, aglomeraţie şi aceleaşi blocuri pe care le întîlneşti oriunde în ţară, din vremea comunismului; cartierul Drumul Taberei, pe anumite porţiuni, nu se deosebeşte cu nimic de cartierele muncitoreşti făcute la grămadă în comunism). Al doilea fapt: meciul României cu Albania. Băiatul meu e microbist şi crede că România nu s-a prezentat cu o echipă naţională la Euro, ci cu un grup de băieţi, care fiţoşi, care umili pînă la dizolvarea personalităţii („cum spune domnul antrenor“, „ce decide domnul antrenor“ etc.), care nu ştiu să joace, nu ştiu să paseze, nu ştiu să lupte, făcînd figuraţie la Campionatul European de Fotbal. „De ce […]
Vorba lui Eugen Ionescu (pardon: Ionesco!): “Ce bizar, ce ciudat și ce coincidențǎ!…”
Sau cum spunea Poetul:
„Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gât cravata cum se leagă, nodul,
Ş’apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.”
Ce ciudat !
Cică acum ar trebui „printre rînduri” şi nu prea „au pied de la lettre”,
dar undeva mai jos se dă înţelept un sfat tocmai interpretînd astfel provocare lansată
prin aşa-zisă greaşeală „a atribuirii reacţiei copilului valoarea unei judecăţi autonome”
şi unde, şi ceva mai sus, se insistă a identifica adevărurile ( cele mai multe eludate subtil) despre ceea ce societatea românească „trăieşte” ( dar deloc de la 1945 încoace, continuu) cu noţiunea de „anticomunism” ( fie şi „de salon”) fără a se aborda deloc cauzele vidării cvasi-complete ( care continuă mai mult ca niciodată în duduiala compresorului tăvălug bine „post-modernism”planificată) de valori şi de repere, de adevăruri şi de „patriotism”, de mentori , dascăli şi modele.
Căci a dezbate despre „patriotism” într-o lume „decimată total” şi aflată într-o metastază organizat întreţinută consecvent , fără a ţine cont mai deloc de aceste detalii istorice concrete şi a lansa comparaţii provinciale doftoriceşti cu lumea occidentală „salpêtrieră” bolnavă în „număr” ridicat,
este „au pied de la lettre”, cel puţin, ca asigurare consfinţirii zbaterii peştelui pe uscatul parchetului din salon.
Nimic straniu, totu-i normal, există saloane şi „saloane” !
Ovidiu Şimonca a lansat o provocare care trebuia, cred, cititǎ printre rânduri.
Pânǎ și Lucid, sigur pe experiența celor 50 de țǎri (!) vizitate în lunga lui viațǎ de peregrin, a ales s-o ia “au pied de la lettre”…
Oare n-ar fie posibil ca la toamnǎ redacția sǎ inițieze și o dezbatere serioasǎ pe aceastǎ temǎ?
Forma naturii „ă”-ului cel mic deconspiră blajin intelectualul postcomunist al postcomunismului de serviciu veşnic obsedat de simplele şi esenţialele adevăruri despre ceea ce comunismul şi post comunismul au distrus ( şi distrug în continuare), inclusiv pînă şi la noţiunea banală coloană vetrebrală de „patriotism”, dar mite Totul.
Căci a vorbi de, şi despre „Patriotism” în România de Azi, făcînd diversionisme franţuzite, eludînd ceea ce Comunismul a fost şi ESTE prin sanatoriile, spitalele, şcolile, facultăţile, creşele, grădiniţele, televiziunile, ministerele şi alte instituţii Româneşti de Stat ( şi nu numai) trebuie să ţină cu siguranţă de o patologie necunoscută şi teribil de misterioasă „ă”-ului mic.
Provincialismul autohton se dovedeşte a fi mult mai puternic „duful” decît orice argument.
De-ar fi „ă”-ul ăsta mititel doar de-o singură zi, poate-poate s-ar mai putea face astfel puţintică lumină şi pe uliţele urbiilor şi suburbiilor locale, dar din păcate, el, fiind, un produs rezultat al complezenţelor „patriotard patriotice cu …”, a devenit cu subtilitate un adevărat pofticios feroce „-ism”.
Iatǎ-l și pe curajosul flașnetar monoman, delectându-ne cu nemuritoarea arie a anticomunismului
de la Salpêtrière.
Se spune cǎ în Franța medicii români ar fi cei mai numeroși, dupǎ cei de origine francezǎ. Dar bolnavii?…
Cînd „pătura” are aprecieri dar mătura nu mai mătură,
Hop ! există şi apar din patriotismul de bază,
„intelectuali” care caută să explice prin formule şi formulări ghilimicoase şi „întortocheate”
EXACT ceea ce nici nu s-a întîmplat,
Căci, pur şi simplu, ca din întîmplare, Comunismul nu s-a prăbuşit DELOC,
ci doar s-a preschimbat la înfăţişare. Şi încă Bine de Tot !
Clişeele la care se face adesea apel, ca la comandă, sînt de un ridicol izbitor.
Dar aşa e în ţara „patriotismelor” de orice şi oricînd, există şi intelectuali de toate culorile,
care le ştiu pe toate, oricum.
Inutil de a mai face vreun comentariu !
Un lucru este sigur: nu românii în ansamblul lor și-au pierdut patriotismul (care continuǎ sǎ trǎiascǎ, într-o formǎ oricât de latentǎ sub crusta superficialǎ a noului conformism al autoderiziunii și autoponegririi), ci pǎtura subțire a intelectualilor însetați de autoafirmare a apreciat greșit consecințele adoptǎrii pripite și iresponsabile a ideologiei antiidentitare și antiromânești sub impactul prǎbușirii neașteptate a dictaturii, urmatǎ de nevroza “despǎrțirii” de toate sechelele, reale sau presupuse, ale acesteia.
*
De unde și despǎrțirea de patriotismul însuși, identificat de la caz la caz, fie cu crimele extremei drepte, fie cu grotescul “național-comunismului” ceaușist, fie în sfârșit cu demagogia paranoicǎ de tip Vadim.
*
Pǎrerea mea este cǎ orice despǎrțire de încremenirea și evazionismul “anticomunismului de salon” ar trebui sǎ înceapǎ cu analiza modului în care exponenții lui au gândit și au pus în practicǎ aceastǎ dimensiune esențialǎ a propriei lor despǎrțiri (oportuniste și plinǎ de narcisism) de moștenirea regimului în a cǎrui eternitate au crezut pânǎ în ultima clipǎ a existenței lui.
Bench marking
H.A.: există dreptul de a vea drepturi (…wonach es … “ das Recht /gibt/, Rechte zu haben…“..).
Incotro Romania europeană după BREXIT 2016?
Hannah Arendt : « Elemente und Ursprünge Totaler Herrschaft »…… » wie totale Herrschaft das Denken zerstört: den inneren Dialog, den gesunden Menschenverstand im Sinne des kantschen SENSUS COMMUNIS und letztlich die Urteilsfähigkeit“….
…..„.. auf der Urteilfähigkeit jedes und jeder Einzelnen ruht die Zivilgesellschaft. Ohne diese Urteilsfähigkeit der vielen ist sie nichts“…. ……
…. …« …es geht ihr darum, die politische, das heißt öffentliche Sphäre aus diesem Bankrott der Moderne heraus neu zu erschaffen »…………..
Benito Mussolini /fascismul:..” totul pentru stat, nimic în afara statului,, nimeni şi nimic împotriva statului ..“…( pagina 80-Enzo Traverso in « philosophie MAGAZIN Juni 2016, Verlag Philomagazin Verlag GmbH 10115 Berlin).
H: A…. „ der Paria ist nicht allein der Jude für den Nazistaat, sondern die Gesamtheit der Populationen, die der Zusammenbruch der großen Reiche des 19 Jahrhunderts ohne Staat zurückgelassen hat, von jedem politischen Status als Bürger in dieser durch den Versailler Vertrag geschaffenen neuen Architektur der Nationalstaaten ausgeschlossen. Auf diese Weise wird der Staatenlose jene “überflüssige Menschheit“, wenn der Rechtsstaat dem Nationalstaat untergeordnet wird.“….
Refugiaţii din zone de război 2016 şi UE 28-1 în disens…..
Europa patriilor (Charles de Gaule)…… pactul de la VARSOVIA REINVIAT …. Varşovia, Praga, Bratislava, Budapesta Bucureşti uniţi frăţeşte sub masca etnonaţionalismului egoist 2016 împotriva « Vestului »… uraaa ?
Bancrotori…. falimentatorii din toate părţile (sud-estului) Europei uniţivă 2016 ! !?
Hannah Arendt practică “teorie politică“, ea nu se restrînge numai la filozofie-istorie, nu se fixează pe o disciplină. Pentru Hannah Arendt filozofia este o disciplină « fără cele lumeşti (weltlose) » de care nu face parte. Această refuzare (Abwendung) de lume în filozofie, refugiul în metafizică şi în acelaşi moment (Andienung) colaborarea cu puterea, cea ce s-a adeverit în mod dezastruos în secolul 20, de toate acestea s-a distantat H.A .
…..(…. ” Diese Abwendung von der Welt in der Philosophie, die Flucht in die Metaphysik, bei gleichzeitiger Andienung an die Macht, die sich im 20 Jahrhundert in geradezu verheerender Weise in Europa gezeigt hat, dieser Bankrott der europäischen Intelligenz, deren Protagonisten die Welt des Alltags und der kleinen Leute ebenso verachteten wie die konkrete Aufgabe des politischen Denkens und die sich gleichzeitig bei den Höfen der Macht andienten, davon distanzierte sich Hannah Arendt“…. pagina 71/ philosophie MAGAZIN).
Situaţia economică şi politică în UE 28-1 e 2016 în tranziţie, ca întotdeauna 1956-2016.
Deficitul de stat la Atena 300 miliarde Euro (mult peste 100% din PIB), deficitul de stat la Roma, mult peste 100%,… la Paris proteste permanente 2016 pe stradă. … »Schuldenunion » 2016 cere Roma &Paris & Atena ….. BREXIT….
Incotro UE 28-1 ?
In Canada imigranţii sunt o parte a succesului acestui stat federal cu două limbi oficiale de stat şi pracitic peste 100 de limbi comunale oficiale în cartiere!
Un activist canadian : (din – Die Zeit, 23 Juni, pagina 40).
……..
…“….Wie der Glaube aus der Welt verschwand
„Das Leben verstehen” mit Charles Taylor – Säkularisierung und moderne Religiosität
In seinem Buch „Ein säkulares Zeitalter” sieht Charles Taylor die Kirche selbst in der Schuld. Taylor analysiert das Schicksal des religiösen Glaubens in der Moderne und verdichtet all die bedeutenden kirchlichen und sozialen Umwälzungen seit dem 16. Jahrhundert, die die historische Wende zum säkulären Zeitalter eingeläutet haben, zu dem Begriff Reform.
Damit meint er im Kern Luthers Reformation. Diese Reform ist für ihn die Mutter aller Revolutionen – und auch der Säkularisierung. Die französische Revolution, die Aufklärung und der wissenschaftliche Fortschritt beschleunigten dann gut 100 Jahre später den Aufbruch in eine Welt ohne Transzendenz.“……
Deci o cu totul altă luare de poziţie politico-filozofica în Canada 2016…..
…”…Das Leben verstehen
Der Philosoph Charles Taylor
Ohne den Glauben zu verstehen, so das Credo des großen Philosophen Charles Taylor, kann man den Menschen nicht verstehen. Doch was ist Glauben in einem durch und durch säkularen Zeitalter? …”
Acuzaţia lui C.T în privinţa revoluţiei franceze şi secularitatea statului francez nu o împărtăşesc.
C.T / Die Zeit:..”.. ..“..Charles Taylor hinterfragt aber auch die Gespaltenheit des modernen Menschen. Ihm erscheint es zweifelhaft und unmöglich, an Gott zu glauben, aber er sehnt sich nach Fülle, Ganzheit und Gesundheit, nach etwas Höherem und Heiligen. Mit den 1968ern bricht für Taylor das „Zeitalter der Authentizität” an, in dem sich eine romantische und „expressive Individualität” Bahn bricht. Mode, Musik und die Sexualität sind ihre Ausdrucksformen. Die Fülle der Sinnlichkeit soll neu erkundet, die Sexualmoral entfesselt und der Körper rehabilitiert werden. Selbstverwirklichung heißt der Gott, der nicht mehr im Außen zu finden ist, sondern den jeder Einzelne in seinem Inneren trägt.“….
Citesc, caut…..
Observatorul cultural în secolul 21 şi spiritul civic reînviat în Romania europeană 2016 sunt un izvor de încredere si speranţă pentru tinerii care intreabă….
Rene Char … “.. unserer Erbschaft ist kein Testament vorangegangen »…
Eu cu cine votez?
Ca tot e vorba de patriotism. astazi, 28 iunie, se implinesc 75 de ani de la primirea brutalului ultimatum bolsevic care ne-a rapit Basarabia, Bucovina de Nord si Tzinutul Hertzei. Si, din pacate, tot 75 de ani de la abandonarea lasha fara lupta a acestor teritorii la ordinul ticaloasei si coruptei clici a celui mai criminal sef de stat roman – carol al lupeascai.
Suntem in mare pericol. Planul propus de Merkel-Hollande-Renzi (totzi politicieni foarte contestati de largi segmente din populatia tzarilor lor – Hollande e rasul curcilor intr-o Frantza care da deja semne de putrefactie (ghetourile, refuzul noii legi a muncii), Renzi a luat-o peste mutra la Roma si Torino acum cateva zile, Merkel sta ceva mai bine dar nu prea mult – pentru o Europa cat mai controlata in probleme de securitate, frontiere, anti-terorism, armata inseamna cizma prusaca peste Uniunea Europeana ramasa fara varful de lance al USA (vorba profetica a lui De Gaulle). Ori Germania – ca si in trecut – vezi impartirile Poloniei din secolele XVIII, XIX si XX – e gata sa pactizeze cu Rusia impartindu-si spatiul dintre ele, Polonia si Romania fiind direct vizate. De aceea romanii trebuie sa respinga ferm hegemonia teutona (Franta si Italia nu conteaza) si sa ceara revenirea la Uniunea Europeana definita de De Gaulle: o Europa a patriilor (natiunilor) dotata cu o Piatza Comuna economica si comerciala care se poate extinde si la sistemul educational, protectia mediului, cultura. Securitatea fiecarei tzari trebuie sa ramana dreptul ei suveran si inalienabil, iar Bruxelles-ul trebuie sa renunte sa mai impuna norme ideologice „political corecte” (LGBT, minoritatea rroma, atacarea fundamentelor civilizatiei crestine – Biserica, Patria, Familia). Altfel se apropie timpul cand va trebui sa incepem a ne gandi daca mai merita sa fim membri ai unei astfel de uniuni asa cum o pregatesc cei care-i manuiesc pe cei ca Merkel, Hollande sau Renzi.
Domnule Simonca, luati-va copilul la plimbare prin Romania eterna: manastirile, cetatile, plajele, muzeele… Nu-l limitati la fotbal pentru ca atunci doar cocalarie de miuta romaneasca va avea in minte – si e pacat de copil!
Cel mai greșit ar fi, cred, sǎ-i atribuim reacției copilului valoarea unei judecǎți autonome, diferite de cea a reproducerii involuntare a unor sugestii venite din mediul ambiant.
Copilul a împrumutat ideea emigrǎrii din arsenalul (nu foarte bogat) de idei “originale” și “non-conformiste” ale adulților.
Iar adulții?… Ei bine, la ora actualǎ, ei sunt plictisiți, lipsiți de idealuri (sau de “proiect de țarǎ”, cum ar spune Johannis) și mai ales SNOBI. Snobismul îi face sǎ creadǎ cǎ au mai multe afinitǎți cu Occidentul prosper și politic corect decât cu țara sǎracǎ și înapoiatǎ care i-a fǎcut sǎ fie ceea ce sunt.
Şi sǎ se simtǎ reprezentați de filosoful Pleșu, care în dezbaterea de la Ateneu cu prietenul sǎu Adam Michnik (evreu și în același timp patriot polonez) a lǎsat sǎ-i scape ca din întâmplare secretul pe care mulți îl bǎnuiau fǎrǎ sǎ gǎseascǎ luciditatea (sau cinismul) necesare pentru a-l enunța: anume cǎ în România actualǎ nu se mai poate vorbi despre “istorie” sau “patriotism”, deoarece noțiunile acestea au fost “compromise de Ceaușescu”!…
PS Nu știu ce pǎrere au alții, dar mie argumentul anti-emigrare al lui Lucid mi se pare numai în aparențǎ mai puțin cinic decât cel pe care-și propune sǎ-l combatǎ. (Conform acestui argument, schimbarea identitǎții etnice este greșitǎ nu fiind o sǎrǎcire “în sine”, și nici venind în contradicție cu imperativul categoric al lui Kant, ci numai fiindcǎ îl pune într-o posturǎ incomodǎ pe cel care încearcǎ sǎ tragǎ cele mai radicale concluzii din teoria lui Pleșu și a discipolilor sǎi.)
Doua comentarii:
– perioada interbelica a fost una de aur pentru Romania comparativ cu ce a fost inainte si dupa ea. In interbelic Bucurestiul era un oras mult peste toate capitalele din Balcani, era ultimul avanpost al Occidentului in fatza barbariei asiato-bolsevice. Cultura romaneasca era in interbelic perfect compatibila cu marea cultura vestica – Heidegger avea studenti din Romania, Parisul era bine populat cu mari artisti originari din Romania. Economic in interbelic a aparut marea industrie – uzinele Malaxa cu locomotive si blindate militare, IAR-ul cu avioane performante. Au aparut cladiri moderne de tip vestic – bulevadul Magheru din Bucuresti, cladirea ARO la Brasov, amenajarea Mamaiei cu hotelul REX si cazinoul. Ca au fost tensiuni intre extreme? Aiurea, a fost aceeasi tensiune ca si aceea care creste astazi amenintator: intre o clasa politica si financiar bancara corupta si impanata cu straini si tineretul intelectual care cerea DREPTATE si PATRIOTISM. Se nega existenta unor popoare? Nici vorba – SPUNE CLAR CARUI POPOR I SE NEGA EXISTENTA in Romania interbelica.
In legatura cu ce se poate spune unui copil de 11 ani care se viseaza traitor in vestul european sau american, chiar daca acum inca nu intelege, trebuie sa i se spuna ca IN ORICE ALTA TZARA VA FI INTOTDEAUNA UN METEC. Si o afirm ca unul care a fost in peste 50 de tzari pe cinci continente.