Paul Goma – fragmente de portret aniversar

Ca român care trăieşte în afara graniţelor geografice ale patriei, am suferit în toţi aceşti ani, fără să pot face nimic altceva decît să iau notă, cu amărăciune, despre procesul dizolvării vechii Românii. Cu fiecare generaţie care se stinge, tărîmul mioritic îşi mai pierde cîte un strat din aura de mit patriarhal de odinioară şi se afundă tot mai mult în îngălarea agresivă a ciocoismului de mahala cvasidemocrată de blocuri comuniste în ruină. Dar adevărata nenorocire derivă din ecuaţia că degradarea fizică duce la degradarea umană. Chipul chinuit al ţării de azi este străbătut de două vicii esenţiale: amnezia colectivă şi înşelătoria generalizată, ambele decurgînd dintr-un prejudiciu major – absenţa simbolurilor naţionale. În timp ce trăsăturile patriei au fost pervertite sub fardul ipocriziei infracţionale, ori încuiate în morga spaimei de a ieşi din noapte, trecutul ei se tulbură inexorabil. Mai poate fi ea readusă la starea de graţie ancestrală? E cu putinţă reconstrucţia, cînd au fost pierdute schiţele proiectului?   În lipsa simbolurilor naţionale, mulţimile alcătuiesc gloate asociate sub imperiul ameninţării. Gloata de la poalele Carpaţilor. Simbolurile cu orice preţ nu sînt de ajuns. Dacă ele se trag din zonele crepusculare ale ignoranţei, agresivităţii şi fărădelegii, gloata va deveni cel […]