Păunescu şi istoria
- 10-11-2010
- Nr. 550
-
Bedros HORASANGIAN
- OPINII
- 4 Comentarii
A murit pe neaşteptate poetul, publicistul şi omul politic Adrian Păunescu. Ultimele apariţii publice arătau limpede suferinţa unui om bolnav, dar şi o anume dezamăgire lăuntrică faţă de lumea din jur, din care ştia că face parte, dar din care simţea că e cumva dat la o parte. Nu intrăm în detalii şi aprecieri aburoase, ci deplîngem moartea unui poet. Nu se poate face o analiză cît de cît corectă a deceniilor din urmă, fără a ne raporta şi la ce a însemnat acest scriitor controversat, plin de calităţi şi de defecte, marcat însă de destinul lui. Istoria vine peste noi, dar fiecare dintre noi îşi poate alege soarta. Mai ţine şi de opţiunile noastre, nu doar de fatalitatea care poate justifica orice. Moartea lui Adrian Păunescu redeschide răni încă nevindecate ale societăţii româneşti, de astăzi, dar şi de ieri. Sperăm să nu fie şi de mîine. De s-ar termina cumva toată gîlceava care a minat şi a subminat societatea românească! Ăla a fost securist, ălălalt a fost turnător-informator-ofiţer acoperit, ba tu, ba ăla, nici faptul că ai fost în regulă pe toată linia nu mai foloseşte la nimic. Am distrus şi puţinele repere (Doina Cornea, Paul Goma, Mircea Dinescu […]
Adrian Paunescu – un tiran care a semanat si moarte. Ecouri ale presei anticomuniste din RO in presa comunista din MD: moldova-suverana.md/?subaction=showfull&id=1290102711&archive=&start_from=&ucat=13
Ca si cum nu ar fi facut destul tam-tam in jurul persoanei sale si al inaltei familii care l-a protejat (pana la un moment dat), Paunescu s-a bucurat si dupa moarte de un excesiv tapaj, fara indoiala, cu mult mai mult decat merita pentru ceea ce a lasat el in cultura romaneasca (infinit mai putin decat ceea ce a stiuit sa obtina in schimb). Oricum, Ambasada SUA nu l-a gazduit niciodata in incinta sa, asa cum crede dl. B.H. Haituit de sute de tineri furiosi, satui de tribulatiil sale pro-ceausiste, raposatul a reusit sa se catere pe zidul exterior al ambasadei, de unde a fost preluat de 2-3 tineri care l-au luat sub protectie in decembrie 1989. Eram acolo.
Am descoperit ziaristul Adrian Paunescu in partea II a deceniului 60 cand publica in Contemporanul discutii cu personalitati ale timpului din orice domeniu, intrebari incomode adresate interlocutorului primeau raspunsuri nu odata pe gustul cititorului. A urmat apoi revista Flacara, cenaclul cu acelasi nume, etc, intr-un cuvant sucesul am spune la aceasta vreme. Observati ca nu vorbesc despre volumele lui de poiezie, n-am avut sansa sa le cumpar chiar daca prin anii 1980 am cumparat mai multe volumul 18, etc ale genialului. Le-am cumparat dupa Revolutie redescoperind poiezie adevarata, in spiritul timpului pe care in buna parte o citisem imrumutand de la unii colegi sau prieteni sau biblioteci. El ne-a oferit iluzia de libertate, ca suntem cineva, ca avem un rost in societatea romaneasca sau ne-a oferit Ruga pentru parinti. Un militant care adesea isi proteja opiniile in spatele unor laudele aduse puterii la modul general. Un destin absolut specific timpurilor traite de generatiile respective, adesea durerea sau trimiterea la \”plimbare\” erau acoperite cu falsa sa-i spunem veselie. Adio Paunescu, om crescut si educat in prima faza in Oltenia, adio poetului de suflet sau care protesta si milita pentru cauze romanesti sau omului care incerca rezolvari pentru cei care i-au tinut calea prezentand necazuri, protestari sau doar intentii de pricopsire bine mascate. Adio si Dumezeu sa-ti ierte pacatele de muritor ca oricarora dintre noi.
http://www.dorintudoran.com/2010/11/05/astazi 5 noiembrie-2010/