Pauză de respirație

Între 12 şi 14 septembrie 1981, în zori de zi, în municipiul Botoşani locuitorii care se perindau prin centrul oraşului au putut vedea nu mai puţin de şapte inscripţii făcute cu creta pe panourile șantierului din jurul Casei de Cultură, pe cîteva clădiri din jur și chiar pe trotuar. VREM LIBERTATE. NU MAI PUTEM SUPORTA SĂ STĂM LA COZI INTERMINABILE. VREM ULEI ȘI ZAHĂR. NE-AM SĂTURAT DE LIPSURI! VREM LIBERTATE! NU MAI PUTEM SUPORTA NEDREPTĂŢILE! În diminețile următoare și tot așa, vreme de o lună, inscripțiile cu creta s-au extins în zona centrală a orașului, cu toată agitația Securității, care din prima clipă a deschis dosarul operativ „Panoul“, încercînd zadarnic să-l prindă pe făptaș – căci, cu siguranță, cum stabilise grafologul unității, era vorba de o singură persoană, adult, cultivat –, aceasta din urmă fiind estimarea psihologului de la Securitate, mai ales după ce inscripțiile nocturne au devenit din ce în ce mai elaborate: CETĂŢENI! NU MAI PUTEM ÎNDURA LIPSURILE ŞI MIZERIILE! VREM RENAŞTEREA S.L.O.M.R., SINDICATUL LIBER AL OAMENILOR MUNCII DIN ROMÂNIA şi, pe un panou învecinat, CETĂŢENI! ŢARA NOASTRĂ ARE O SITUAŢIE ECONOMICĂ GREA. DATORIILE EXTERNE AU ATINS 10.000.000.000 DOLARI, ÎN VREME CE ÎN PRESĂ PLOUĂ CU PETALE ROZ! […]