Păzea, vine Dada!

Păzea, vine Dada! Aşa suna sloganul înscris pe ecusoanele oferite spectatorilor, care veniseră, în seara zilei de 27 septembrie 2007, în sala elegantului teatru bucureştean Metropolis, de pe strada Mihai Eminescu. Avea loc premiera dramatizării corespondenţei dintre trei tineri, aflaţi în plină vîltoare întro mişcare de reîmprospătare a tendinţelor artistice. Primii doi, Tristan Tzara şi Marcel Iancu, se aflau la studii, la Zürich, iar cel deal treilea, Francesco Meriano, în peninsula italică. Primii doi erau românii fondatori ai mişcării Dada, după cum se va numi această mişcare artistică, care va coopta mulţi aderenţi din toată Europa. Alături de ei, va colabora cu mult entuziasm şi italianul născut la Torino, care avea să devină un vajnic propagator al înnoitoarei DADA.   Fără îndoială că am fost încîntat de această modestă încercare dramaturgică, pe care am realizat-o după ediţia trilingvă tipărită în Germania, într-o ediţie bibliofilă, în numai 99 de exemplare, pe care a pus-o în scenă distinsa regizoare Cătălina Buzoianu, în triplu rol apărînd un exepţional reprezentant al generaţiei de noi maeştri, Vlad Ivanov, totul sub ochiul de acvilă al entuziastului director de la Metropolis, George Ivaşcu.   Atunci cînd am scris această piesă şi am luptat pentru montarea ei, m-am […]