Pe ce am facut pact?!

„Pactul National pe Educatie“ fuse si se duse. S-a fumat, s-a marcat momentul, il avem, sa-l stapinim sanatosi si cam atit. Dupa ce l-au semnat, partidele politice pareau mai mult interesate de asumarea ideii de „necesitate a unui pact national pe educatie“ decit de continutul acestuia. Liberalii spuneau ca ei au propus acest lucru in 2005, social-democratii – ca ei l-au cerut din 2004 s.a.m.d. Ei bine, la rindul meu am auzit aceasta idee prin 2003 (deci inaintea lor), cind un consultant competent in educatie s-a intrors incintat din Chile si ne-a vorbit la o conferinta (la care au participat si partide politice) despre cit de bine a functionat acest pact acolo si ce rezultate bune au avut sud-americanii. La noi, ideea pactului a venit ca o reactie la jumatatile de reforma si la contramasurile luate haotic de politicienii ce s-au trezit in fruntea educatiei. La inceput, era vorba de un pact sub forma unor masuri coerente, de un drum de la care sa nu te abati, pe care sa-l parcurgi pina la capat, iar paradigma educatiei sa nu se mai schimbe in functie de unul sau altul care ar vrea sa-si stie peste ani portretul linga cel al lui […]