Pe scurt, despre atracţiile Festivalului (VIDEO)
Corespondenţă de la Cannes
- 19-05-2010
- Nr. 524
-
Mihai FULGER
- ON-LINE - ACTUALITATE
- 2 Comentarii
• Ce m-a impresionat la Festivalul de la Cannes, în afara cinefililor care aşteaptă toată ziua în faţă la Palais des Festivals, cu pancarte prin care solicită bilete/ invitaţii la proiecţii (orice proiecţii). Luni dimineaţa, am mers la vizionarea de presă a noului film de Alejandro González Iñárritu, Biutiful. Proiecţia era programată, de la 8:30, în cel mai mare cinematograf al Festivalului, Lumière (2.300 de locuri), însă imensa sală era deja plină la ora 8, aşa că organizatorii au decis să proiecteze pelicula, cu un decalaj de jumătate de oră, şi în Salle du Soixantième (400 de locuri). Şi aceasta s-a umplut imediat şi, probabil, unii spectatori au rămas afară. Aşadar, cel puţin 2.700 de participanţi la Festival (în primul rând jurnalişti şi critici, dar nu numai) s-au trezit foarte devreme, după un week-end de petreceri pe Croazetă, ca să vină la film. Cinefilia nu e pe moarte. • Cît despre Biutiful, mi s-a părut cel mai bun film al cineastului mexican. Spun asta deşi Variety şi Screen International l-au desfiinţat (în schimb, The Hollwood Reporter l-a ridicat în slăvi). • După ce 10 din cele 19 titluri din competiţie au primit note de la criticii prezenţi pe Croazetă, în […]
(Direct from Los Angeles, de la cineva care lucreaza in industrie de ani de zile) –
1) Nu luati HR in serious – intr-un environment cultural forte „intens” (California/ Arizona/ Mexico), si anti Mexican/ hispanic (vai! si in ce masura justificat!) este de asteptat ca o publicatie vag-stinga ca HR sa laude Biutiful –
2) din cit am inteles, Biutiful recicleaza clasice anti-yanqui resentimente in Catalonia, fara temei, fara mare ingeniozitate si fara consecinte electrizante –
3) Vederea generala este ca filmul este un „yawner” si ca va muri in circuitul de festival, fara distributie in US –
4) inteleptciune conventionala spune ca circumstante tragice sau neobisnuite genereaza „arta” – posibil, dar din pacate situatia din America Latina nenorocita cum este, nu genereaza nimic artistic interesant – doar o nesfirsita regurgitare de clisee stinga/ umanistice ne-relevante –
Inarritu si ceilalti Mexican moviemakers arata din plin asta –
Toate cele bune –
cum este
Observ aceeasi discrepanta intre pareri, referitor la Biutiful, ca si referitor la Aurora, Autobiografia lui Ceausescu si cinematografia romana in general. E normal si de inteles sa existe pareri divergente, de vreme ce filmul nu poate fi judecat, de la un nivel incolo (adica dupa ce trece de niste selectii minimale) decit subiectiv.
Chiar azi faceam un bilant, despre Aurora se spun atit lucruri bune, cit si proaste (ritmul lent), despre autobiografia lui Ceausescu Magda Stanciu spunea ca e lung si ca e greu si pentru un roman sa urmareasca personajele.
Per total, diversitatea de pareri e semnul unei sanatati a sistemului.