Per fumum (X). Ornicul si latrina

Ceasornicarului londonez Alexander Cumming ii revine meritul de a fi inventat, la 1775, closetul. Ce-i drept, de aici nu rezulta obligatia de a frecventa cu o punctualitate de ceas respectivul refugiu, ci legatura e mai degraba inversa: ordinea, precizia si pedanteria sint semne ale unui caracter anal. La fel si obsesia pentru curatenie, ca formatiune reactionala specifica micii burghezii. Introducerea numitei instalatii de evacuare a deseurilor organice in locuintele burgheze si impartirea acestora in mai multe incaperi, in functie de destinatia lor, a mers in paralel cu canalizarea si sistematizarea oraselor moderne. Se puneau astfel premisele curateniei corpului individual si social prin separarea mirosurilor; luau nastere zonele industriale, de recreere (adesea spatii verzi) si de locuit, pe de o parte, camera de zi, dormitorul, bucataria si baia, pe de alta parte. Pe scurt, domnea pretutindeni legea segregatiei: albii n-aveau voie sa se amestece cu negrii, bogatii cu saracii, mirosurile bucatariei cu cele ale dragostei sau ale excrementelor, insesi facultatile psihicului erau analizate separat in psihologia vremii. Armonia intregului era conditionata de functionarea separata a partilor. Ca intr-un ceasornic. Ecranul ornicului social, domeniul puterii manifeste, este insa construit dupa un al doilea model. Grupurile sociale sint dispuse in jurul unui centru […]