Periferic 4 – Iasi, 2000

Cresterea festivalului de arta contemporana Periferic, initiat si organizat, deocamdata anual, de catre Matei Bejenaru la Iasi, a fost spectaculoasa intr-un timp scurt (prima editie s-a petrecut in 1997). O motivatie serioasa, tenacitatea, adaptarea la ritmul rapid al zilei fac minuni. Ideea in jurul careia a fost construit acest festival a propus analiza raporturilor intre periferie si centru in registrul culturii vizuale – o tema inca actuala in repertoriul postmodernismului anilor ’90. Matei Bejenaru si alti artisti tineri ieseni capacitati de acesta, specialisti din alte domenii, s-au decis sa declanseze ofensiva impotriva inertiilor moldave, sa scoata viata spirituala ieseana – arta, in speta – dintr-o toropeala ajunsa proverbiala. Trebuiau organizate periodic evenimente inscriptibile in perimetrul artei contemporane in acceptia uptodate, vie, internationala. Era solutia pentru a se depasi conditia periferica si a se putea intra in dialog cu centrul (centrele). S-a pornit de la constientizarea „perifericului“, de la deconstruirea intru anihilare a unui handicap. Progresia rapida pe care o punctam mai sus a demonstrat ca handicapul respectiv poate fi eliminat prin lovituri concertate si concentrate. Pe masura ce crestea cantitativ si calitativ participarea la festival, audienta, Periferic (denominatia de titulatura) devenea un artificiu retoric. Cred ca genericul manifestarii a atins […]