În centrul orașului, un banner atrage atenția. Pe el e scris cu litere mari, vizibil de la distanță, doar atît: „Actorii și spectatorii“. Concis, minimalist, eliptic chiar, dar în spiritul tinerilor cărora li se adresează direct această a XXIX‑a ediție a Festivalului de Teatru „Pledez pentru tine(ri)“ de la Piatra‑Neamț, desfășurat între 10 și 18 noiembrie. E prima ediție de festival organizată de noul manager al Teatrului Tineretului (TT), regizoarea Gianina Cărbunariu, care a preluat conducerea TT în mai 2017. La fel ca spectacolele pe care le semnează în mediul independent sau în teatrele din țară, Festivalul poartă amprenta sa: țintit, angajat, fără concesii. Un gest curajos asociază teatrul publicului tînăr, iar catalogul și afișele Festivalului înviorează imaginea Teatrului în comunitate, acum, la aniversarea a jumătate de secol de la schimbarea denumirii teatrului în Teatrul Tineretului. Spectacolul documentar din prologul festivalului (9 noiembrie) convoacă mărturiile generațiilor de actori care au lăsat urme aici, într‑o instalație performativă pe care Gianina Cărbunariu a gîndit-o ca o alternativă împrospătată a spectacolului aniversar, scuturat de îmbîcsirea sărbătoririlor bătrînicioase, capabil să le vorbească și tinerilor despre istoria locului (organic legat de tineri) și despre prezentul din care fac și ei parte. Festivalul se adresează țintit publicului căruia teatrul afirmă din denominație că îi e dedicat: tinerilor. În același timp, pentru a sublinia orientarea către comunitate, Gianina Cărbunariu renunță justificat la caracterul competitiv al Festivalului și oferă un unic premiu de popularitate desemnat de un juriu de liceeni, cu care afirmă interesul Teatrului pentru a-și crește publicul. Spun justificat pentru că refuză ierarhiile și întinde spectatorilor o punte spre dialog, în discuțiile moderate de critici după fiecare spectacol. Numărul mare al celor rămași la discuții, dezinhibați, dispuși să pună întrebări, să afle de la echipa de pe scenă amănuntele și culisele muncii în teatru, confirmă justețea opțiunii. Festivalul oferă țintit și un context formator trupei actuale, care a beneficiat de un atelier de mișcare susținut de coregrafa Ioana Marchidan. Angajat în formarea unui public critic, Festivalul oferă, în premieră, celor interesați instrumentele exersării gîndirii critice, în atelierul „Spectatorul critic“ coordonat de criticul de teatru Oltița Cîntec. Selecția spectacolelor din Festival, realizată integral de Gianina Cărbunariu, propune fără concesii spectacole pe texte noi, pe teme care mișcă societatea de azi, cu artiști tineri, dar nu uită și că se află într-un teatru de stat ce servește comunitatea și invită producții din teatrele din țară, la fel ca și din mediul independent, într-un program dens, actual, incitant. Selecția diversă propune forme spectaculare provocatoare, consonante sau generatoare de text nou, reieșite din raportul polemic al teatrului cu societatea. Direct adresată tinerilor, o secțiune grupează spectacole dintr-o gamă estetică largă, de la teatru documentar la teatru de improvizație, de la monodramă la spectacol-concert. Întregul Festival e efervescent, conectat la prezentul spectatorilor tineri pe care teatrul vrea să-i crească în spiritul gîndirii critice. Constat acum, la bilanț, că, în fond, Festivalul aplică cu metodă declarațiile de intenție ale tuturor manifestărilor de gen: să coaguleze comunitatea în jurul teatrului, să fie un spațiu al dialogului și al reflecției asupra prezentului, să fie o școală pentru actorii teatrului organizator, să crească publicul de mîine. Diferența o dă seriozitatea cu care declarațiile sînt transpuse în fapte/spectacole/evenimente.
Cîteva direcții estetice organizează selecția Festivalului în spiritul racordării la societate. Teatrul documentar dezbate actualitatea socială și susține angajamentul civic, reprezentat în majoritate de producții independente. Temele acestor spectacole se angajează la relectura critică a tranziției românești a anilor ’90 (’90, Asociația O2G &Macaz Teatru Coop, creație colectivă, regia David Schwartz), explorează formele reconfigurării cadrelor sociale ale familiei (Familii, spectacol de Eugen Jebeleanu, Teatrul Național „Radu Stanca“ Sibiu), dezbat mărturiile exodului economic românesc al ultimelor decenii (Rovegan, spectacol de Catinca Drăgănescu, producător: Arena și Centrul Educațional Replika București), deconstruiesc procesul articulării urii de clasă a torționarilor din închisorile comuniste (Calul Alb. O istorie a urii de Smaranda Nicolau, regia Ioana Păun), analizează mecanismele uniformizatoare ale sistemului de educație (Copii răi de Mihaela Michailov, regia Geanina Herghelegiu, Teatrul Arte dell`Anima București) sau ridică problema dreptului la locuință al categoriilor sociale defavorizate (Refugii de Petro Ionescu, regia Raul Coldea, Reactor de creație și experiment, Cluj). Toate aceste tematici refuză zona divertismentului confortabil, racordează scena la societatea românească, stimulează gîndirea critică a spectatorilor.
Creația colectivă, un alt teritoriu de experimentare a formelor noi în teatrul românesc, trece prin exercițiul improvizatoric de tip sketch comedy în Familia Ou (Teatrul Recul), performarea autobiografică a actorilor din Jurnal de România. Sfîntu Gheorghe de Carmen Lidia Vidu (Teatrul „Andrei Mureșanu“, Sfîntu Gheorghe), sau vorbește despre condiția femeii, în All Over Your Face (regia Nagy Botond, Reactor de creație și experiment, Cluj). În consonanță cu interesul pentru prezent, nu lipsește dramaturgia română nouă, montată în teatrele de repertoriu de regizori tineri: Exploziv de Elise Wilk (regia Andrei Măjeri, Teatrul Național Craiova), Povestea păsării fără cuib de și cu Ada Lupu (regia Iris Spiridon, Teatrul Național Iași) sau în teatre independente, Pe jumătate cîntec de Crista Bilciu, cu Anda Saltelechi (Teatrul de Foc, București).
Alte producții de pe afișul Festivalului propun piese sau adaptări ale literaturii noi universale. Două spectacole recente prezintă actuala trupă tînără a TT, capabilă să schimbe registrele, de la text la muzică, cu o reînnoită energie explozivă. Wolfgang de Yannis Mavritsakis, în regia lui Radu Afrim, spune povestea unui caz real: iubiriea maladivă a unui tînăr pentru o fetiță de zece ani, pe care o sechestrează timp de opt ani în beciul casei. Piesa conține acea vînă poetică pe care o caută imaginația regizorală afrimiană pentru a expanda realitatea concretă în limbul coșmaresc al Purgatoriului traversat de personajul Fabiana (nuanțat interpretat de Cătălina Bălălău) înapoi în viață. Cînd fragilitatea deraiază în exces, frumusețea provoacă moartea, iubirea duce la abuz. Personajul Wolfgang, oniric încarnat de Florin Hrițcu, pendulează între melancolie și perversitate. Spectacolul poartă inconfundabila amprentă a regizorului, devenită, în ani, stilul lui Radu Afrim. A doua probă de virtuozitate a trupei Teatrului Tineretului e Visătorul după romanul lui Ian McEwan, un clasic spectacol-concert de Ada Milea, luminos, ludic, antrenant. Actorii cîntă cu relaxare și plăcere povestea simplă a băiatului care își trăiește candid copilăria. Inegalabila imaginație muzicală a Adei Milea folosește universul sonor al zgomotelor produse de obiectele umile ce caracterizează fiecare personaj: ustensilele de bucătărie ale mamei, jucăriile surorii mai mici, clopoțelul și extemporalele profesoarelor, onomatopeele delicioasei pisici leneșe a familiei, performate cu precizie și plăcere de întreaga echipă a spectacolului. Ambele producții noi ale TT pun în valoare omogenitatea trupei, dovedesc că, după încheierea Festivalului, spectatorii au pentru cine să revină la teatru, mai ales că vor fi întîmpinați și conduși de anunțurile muzicale compuse de Bobo Burlăcianu, cu un mesaj educativ discret și jucăuș livrat.
În foaierul teatrului, clasicele portrete ale actorilor lipsesc. În locul lor, o serie de fotografii asociază unui actor un spectator, într‑un dublu portret făcut la locul de muncă al celui din urmă. E expoziția de fotografii a Mihaelei Jipa, Actorii și spectatorii, vernisată pe 9 noiembrie, la aniversarea Teatrului. Fotografiile reafirmă angajamentul Teatrului în comunitate, vizibil în toate gesturile de întîmpinare și apropiere a publicului de instituție. Nu în ultimul rînd, concertele susținute de muzicienii legați de scena TT și ultimele două spectacole din Festival ale trupelor de liceeni (TeenAct, Piatra‑Neamț, și Artwist, Baia Mare) sînt o directă declarație de fidelitate făcută publicului tînăr de către teatrul lor, la Piatra‑Neamț.