Pic – anonimul inocent

S-a nascut la Claudiopolis, adica Cluj. In ziua respectiva, leul a muscat soarele. Poate sa nu fi fost taman ziua respectiva, dar muscatura l-a marcat. Apoi au venit basmele. Regelui Rubicundus din orasul Soliluna, trei balauri i-au furat soarele si luna. Orasul a sucombat in intuneric (cum avea sa sucombe si tara in care se nascuse Pic). In cele din urma, situatia va fi rezolvata de Kasper al 1714-lea, o papusa, uneori, de-a dreptul revolutionara! Incintat de Pardaillan si capitanul Fracasse, Pic a crescut si nu a vrut deloc sa se „maturizeze“. A ramas stropul acela limpede si senin care ne insoteste doar copilaria. Iar Pic si-a inceput calatoria, fara a banui ca ea va continua, la propriu, mai tirziu… Si-a inceput calatoria prin Teatrul Lumii. A vrut sa fie el insusi. „Esti nebun?“, i s-a replicat, „trebuie sa-ti pui masca si sa-ti joci rolul“. „Eu vreau sa aflu deznodamintul, sensul piesei“, a afirmat Pic cu inocenta indaratnicie. Calatoria lui prin Teatrul Lumii este, de fapt, visul. O calatorie intr-un tablou. Dar cineva trebuia sa-l picteze! Singurele locuri unde se pot infaptui calatorii virtuale sint teatrul si cartea. Teatrul are, in plus, materialitatea. Aici, in teatru, e sfirsitul calatoriei si, […]