Picnic la Pécs

Mikuli János, de profesie istoric, cadru universitar, pasionat de regia de teatru si organizator, s-a hotarit ca anul acesta sa dea festivalului un plus de stralucire, sa-l scoata din lincezeala in care aluneca in ultima vreme, dupa propria-i marturisire, si asta nu prin cantitate, ci prin calitate. Nu stiu cum au fost celelalte editii, dar pe actuala o declar o reusita din toate punctele de vedere. O mica nedumerire, insa, tot a ramas, suspendata-n aer precum o scama. De ce au fost „virite-n ring“ pentru competitie si trupe ale academiilor de teatru si film cu celelalte, alcatuite din viitori profesori, economisti, biologi etc.? Ca si cum s-ar lupta un boxer profesionist de categorie grea cu un amator de categorie tintar. Dar sa las scama asta sa fie dusa de vint, in fond viitorii biologi, agronomi etc. joaca teatru prea putin pentru premii, la viitorul lor loc de munca n-au nevoie de ele, si sa purced la insiruirea spectacolelor, cu sprintene alocutiuni pe ici-pe colo. Deci: Trupa de teatru Janus – Pécs. Inima indoliata pe texte de Tristan Tzara si Szentkuthy Miklós. Regia: Tóth András Ernö. Cea mai numeroasa trupa, peste 30 de persoane. Un colaj la care s-a lucrat migalos […]