Pictura de calitate nu e numai pentru ochi

In general, mi-a placut sa scriu despre artisti care-mi pun probleme si ma deruteaza. Un astfel de artist este si Tatiana Mihailescu, „ascunsa“ indaratul unui apelativ frust: Tamina. Iata cu adevarat un creator care a stat multa vreme in umbra vechilor maestri, ani si ani de zile, studiindu-i si analizindu-i in surdina – statutul de restaurator al picturii in ulei i-a facilitat acest intens „dialog“. În aburii dizolvantilor, ai terebentinei si ai diversilor lianti „medicul“-restaurator descopera retete, formule si metode. Dar expectativa asta nu a fost, se vede acum, una exclusiv defensiva, ci a pregatit momentul „purificarii“ actului pictural. Prima referinta sonora, care-ti vine in cap atunci cind vezi „variatiunile“ plastice ale Taminei, este „floristica“ senzuala a Georgiei O’Keeffe. Greu de invocat ceva mai „abstract“ decit „stranietatea“ si „misticismul“ picturii celei care a fost sotia si companioana vietii marelui fotograf american Alfred Stieglitz. Ei bine, in acest univers „vaporos“, „diafan“ si „subversiv“ a inteles sa se plaseze si parcursul tematic al Taminei. Confuzia si capcana intinsa distratilor spectatori si celor care se erijeaza in comentatori ai actului plastic se datoreaza recursului, literal doar, la opera poetica a lui Eminescu. Citate scurte din poeme, taiate precis, sint alaturate unor panouri care, […]