Pictura si fotografie

Pictura, asa cum o concepe Irina Florescu, este in primul rind o constructie rezultata din reliefarea si intretaierea ingenioasa a unor planuri si volume monocrome, intr-o lumina spectrala (uneori sugerind zborul sau arhitecturi imaginare), fara a se neglija elementele ce tin de o deosebita sensibilitate facturala. Aceasta fericita imbinare intre ratiune si sentiment particularizeaza viziunea sa, de o incontestabila coerenta si putere de impact optic. Intr-o faza anterioara, Irina Florescu propunea peisaje si compozitii melancolice ascetice ca limbaj cromatic, utilizind acorduri reci extrem de rafinate, ce prevesteau oarecum drumul complex al structurilor amplu desfasurate, ce domina cimpul ei actual de investigatie stilistica. Pe urmele unor mari constructori ai imaginii din modernitatea europeana (ne gindim la Picasso, in special), Irina Florescu extrage, din sarpantele compozitionale pliate ingenios, un fel de origami monumentale, aflate intr-un echilibru dinamic. Se pot lesne descifra sursele figurative, anatomiile esentializate care au servit ca model pentru un proces decisiv de abstrahare, o data cu marcarea muchiilor si volumelor poliedrice, articulate more geometrico. In genere, un duh cartezian anima aceste artefacte, antrenindu-le evolutia capricioasa, dupa regulile secrete ale vechilor maestri ai manierismului si ai barocului timpuriu. Este surprinzatoare, pe de alta parte, senzatia de pregnanta materialitate, data de […]