Pîine şi circ. Sau numai circ, că pîinea, berea şi micii le luăm şi singuri

România anului 2008 şi-a aniversat cea mai de seamă odraslă, Bucureştiul, la frumoasa vîrstă de 549 de ani. Elena Udrea ne-a încîntat cu talentele dumneaei într-ale croşetatului şi ale limbii. Române. Spectacolul de lumini, apă, lasere, muzică, foc şi cîte şi mai cîte a încîntat sute, poate chiar mii de oameni, lăsînd provincia în beznă. PSD fierbe într-un scandal sexual care mi se pare un atac electoral de cea mai joasă speţă. Palatul Parlamentului a fost inundat de artificii, semănînd cu o navă spaţială ce lansează mici rachete spre nemurire. „Coaliţia ruşinii“ şi „Coaliţia de stînga-dreapta, dar mai mult stînga“ ating apogeul la proba de băşcălie.   Ciudatul sentiment este că nu ştiu dacă e chiar aşa de rău. Pare aproape amuzant să ai un joc de genul acesta şi pare atît de uşor să îţi repeţi încontinuu că „nu-i nimic, sînt doar în campanie“. Să ai un circ politico-social care să te aţîţe împotriva unuia sau a altuia, un circ în care nu mai susţii un candidat pentru ceea ce este, ci îl susţii pentru cît de bine îl poate tîrî în noroi pe celălalt. Îmi spunea o doamnă în metrou, citind fabulosul Libertatea, că „şi ce dacă PNL-u’ […]