Pînze întinse la Orizont

Galeria Orizont, atît cît a mai rămas după înjumătățirile succesive din ultimii 15 ani, are încă, prin poziționarea excelentă, avantajul de a-i putea fi admirate exponatele chiar din stradă, grație marii suprafețe vitrale, orientate către o importantă stație de transport public bucureștean. Sigur, nu acesta este meritul unei galerii. Orice instituție de acest gen se bucură de o anumită categorie de vizitatori. Galeria Orizont aparține Uniunii Artiștilor Plastici, fiind o adevărată enclavă destinată artelor vizuale, în cohorta de bănci, societăți de asigurare sau de telefonie, care, alături de alte două spații (Căminul Artei și Galateea – din Calea Victoriei) asigură numeroșilor creatori de artă, afiliați UAP, un spațiu de expunere temporar (de circa două săptămîni), după lungi așteptări, multă birocrație, demersuri absolut necesare pentru o „personală“.   Galeria Orizont avea însă și un apendice, la subsol, unde prin anii `70-`80 s-au realizat expo­ziții personale sau de grup, ale unor artiști importanți astăzi, spațiul rămînînd în memoria celor pasionați de artă drept o prestigioasă referință: „Atelier 35“. Acum, la începutul primăverii, doi artiști, a căror creativitate, se îmbină cu o bună cunoș­tere a tehnologiei formelor, dar și a  meterialelor, au vernisat o expoziție intitulată (inspirat și simpatic): e-vaporatus, purtînd pe cartolinele […]