PLURAL. Cinismul (I)
- 12-01-2006
- Nr. 302-303
-
Sorin ALEXANDRESCU
- Rubrici
- 0 Comentarii
Diogene Laertiu povesteste o anecdota despre Diogene, filozoful cinic al secolului al IV-lea i. Chr., care a ramas emblematica pentru cinism in genere. Pe scurt, Alexandru cel Mare i-ar fi oferit lui Diogene sa-i satisfaca orice dorinta ar fi avut, dar Diogene, intins la soare, i-ar fi raspuns doar „Nu-mi lua lumina soarelui“. Acest scurt schimb de replici ne uluieste si astazi prin incongruenta dintre oferta si cerere: prima este enorma, aroganta si exprima o Putere care se considera nelimitata, a doua este minora, modesta si apartine unui om fara nici o putere, dar care nu sufera de absenta ei: Alexandru isi etaleaza puterea prin sfidare, Diogene o neaga printr-o contra-sfidare. La fel de fascinanta este inversarea acestor roluri prin replica filozofului: promitind orice, Alexandru nu poate refuza ce-i cere Diogene si, desi Laertiu nu ne spune daca Alexandru i s-a conformat sau nu, este evident ca, prins in propriu-i lat, el nu putea sa nu i se conformeze decit prin calcarea cuvintului dat: el se vede astfel obligat nu sa mai ofere ceva, ci sa piarda ceva, prestigiul, facind, la propriu, un pas inapoi. Alexandru gindea deci intr-o logica a surplusului in care, oferindu-i lui Diogene un obiect de […]