„Poate că există un Dumnezeu al disperaților?“

Pentru lumea istoricilor de artă, numele Onicăi Ioana Busuioceanu (1933-2007) este unul de referință. Nu a fost un istoric de artă propriu-zis, ci o intelectuală desăvîrșită, care a dat hrană teoretică istoricilor de artă și istoriei ideilor. Este autoarea a 21 de traduceri de prim rang în cultura română, cărți pe care le-a tălmăcit, adnotat, comentat și explicat, poate ca nimeni alta. După umila mea opinie, este suficient pentru ca acest om să fi intrat definitiv în conștiința culturii naționale. Dar ea a evadat din România în toamna lui 1984, într-o vreme în care nu se mai putea rămîne, în timpul înghețului aproape desăvîrșit… A plecat și nu a revenit niciodată în țară, și de atunci despre ea nu s-a mai vorbit în spațiul public. (Plecarea au-toarei în acest an este cumva premonitorie, căci romanului lui Orwell, care poartă pe copertă acest an, pare a fi una dintre lecturile ei preferate, un soi de „calapod“ pentru înțelegerea ororilor comunismului. E drept că în acel an „utopia“ nu mai era de mult o utopie… „În anul 1984 comunismul se clătina periculos pe marginea haosului economic și a demenței crescînde a dictatorilor“, scrie Busuioceanu).  Lungi epistole despre viața și lumea de azi […]