Poeme despre spaima devenirii-copil

Atunci cînd citeşti o carte de debut trebuie să te întrebi – printr-un exerciţiu de onestitate intelectuală – ce teritoriu imaginar este luat în posesie, care sînt forţele ce dau sensul expresivităţii sale? Ce porţiune a realităţii sale interioare este cucerită? Iar dacă este vorba despre o carte de poezie, cu atît mai mult va trebui să ne întrebăm cărei noi sensibilităţi îi va da glas această stranie combinaţie de intensităţi pure.   Iulia Militaru , Marea pipeadă, Editura Brumar, Timişoara, 2010, 96p.   Cu toate acestea, atunci cînd citim un debutant, ne-am  dezobişnuit să mai punem asemenea întrebări. Multe dintre cronicile la volumele de debut încep prin a-l integra pe noul venit într-una dintre formele deformante ale generaţionismului literar. Ultima dintre acestea, „douămiismul“ fiind pe cît de disputat, pe atît de lipsit de consistenţă conceptuală şi de capacitate de sinteză. Este posibil ca utilizarea acestei formule să fie o încercare de cîştigare a meritelor de grup sau a avantajelor cîntatului în cor. Fenomenul îmi aminteşte de o frază scrisă de Mihai Ralea în Viaţa românească: „Mediocrităţile contemporane … au inventat corporaţia generaţiei. Adică vor şi ei să se strecoare în cîrd, neobservaţi, în mulţime, sub girul celor înzestraţi…“. Intuiţia […]