„Poets in Transylvania“

  • Recomandă articolul
Sîntem în Librăria Habitus, de la Sibiu, şi, între două lecturi ale Festivalului de Poezie „Poets in Transylvania“, Sebastian Reichman îmi povesteşte despre întîlnirea sa cu Gellu Naum. Facem un salt în timp, în 1968, atunci cînd, ca tînăr poet, îl cunoaşte pentru prima dată pe autorul Zenobiei. Povesteşte atît de bine, încît în mintea mea cuvintele lui vor rămîne amintirea cea mai puternică după cîteva zile de lecturi și dezbateri. Însuși Gellu Naum avea un cuvînt pentru întîlnirea aceasta cu tipul de om care îţi schimbă total scrisul și viaţa, de fapt întregul mod de a percepe lumea, și se aplică întîlnirii sale cu Victor Brauner (oamenii din categoria favorabililor sau întrebătorilor). Sebastian Reichman mi-a povestit că lucrul cel mai important pe care l-a învăţat de la Gellu Naum este cum să îţi trăiești viaţa în chip poetic – pentru că el locuia lumea în chip poetic și acorda o semnificaţie poetică evenimentelor din viaţa sa, practica un fel de „misticism“ fără religie. Dialogul meu cu Sebastian Reichman a venit imediat după lectura Domnicăi Drumea, al cărei scris poate fi descris prin titlul unuia dintre poemele sale, Creatură hibridă (Vocea, Editura Charmides, 2014). Primele versuri sînt „lucrurile frumoase mă […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.