Poezie la scara 30 + 1

Cum se poate lesne constata, in numeroasele studii si articole dedicate la noi in ultima vreme postmodernismului, numele lui Ioan Flora este citat destul de rar. Ba chiar si in mai vechile interventii si opinii provocate de noua generatie literara a anilor ’80 Ioan Flora nu e un nume de referinta. El lipseste, de exemplu, din Antologia poeziei generatiei ’80, mult disputata carte a lui Alexandru Musina din 1993 (si nu din 1983, cind, sa zicem, – daca antologia ar fi aparut atunci – valoarea poeziei lui Ioan Flora nu ar fi putut fi suficient de bine perceputa). Situatia e cel putin ciudata, daca ne gindim ca trasaturi mult vehiculate de cel putin doua decenii incoace, precum biografismul, insertia in cotidian, scriitura alba, cu accent pe denotatie, polimorfismul limbajului, spiritul ludic, multiculturalitatea, pastisa sint prezente in poezia lui Ioan Flora inca de la inceputurile sale, inainte de debutul editorial al membrilor generatiei ’80. Unii critici, care cunosc probabil mai putin biografia poetului, au vazut in Ioan Flora un optzecist avant la lettre. Nimic mai fals, cita vreme vointa de a face o altfel de poezie are, in cazul lui, un caracter programatic si ea se manifesta inca in contextul literar […]