Poezie/obiect

O carte. O carticica. „Senryu“-uri dupa un haiku. Versuri si desene. Un obiect. O carte/carticica-obiect. Greu de spus daca ea trebuie recenzata ca un volum obisnuit de poezie, deci ca literatura, sau tinind cont de tot, si de versuri, si de neobisnuitul lor „suport“, deci de obiectul intreg, ca produs „multiartistic“, de citit dar si de privit! Traditia in materie se cunoaste: si in Romania, si prin alte parti, experimentalismele artistice ale ultimelor decenii au ajuns si la aceste asa-numitele „carti-obiect“, fantazari libere la tema, jocuri cu forme si materiale foarte diferite, cu singura „obligatie“ de a avea o atingere oarecare cu ideea de carte, de scriere, de lectura. O bogata, extraordinara expozitie de acest fel a fost organizata la noi, la inceputul anilor ’90, la Muzeul colectiilor, sub titlul „jucat“ cARTe, intinerata apoi, toata sau „pe bucati“, prin tara sau mai departe (de pilda in Olanda, unde am vazut cindva, la Amersfoort, o ampla versiune). Era vorba – insa – de lucrari ale unor artisti plastici, cu – e drept – citeva exceptii-literati, dar care mai participasera la experimente vizuale si respectau „profilul“ intreprinderii: lucrarile lor se „citeau“ ca obiecte experimentale, nu ca texte. Despre ce carte/carticica-obiect este – […]