Poezii de Bogdan Coşa, citite în Cenaclul Universitas

trei culori au fost primele raze de afară prin învelișul ce se găurea. în pori și-n mișcări, o dominație nouă peste tot ce-am recunoscut ca al meu în acel moment tempo-ul în unitate, alinierea pasului și sincronizareacu impulsurile au adus ușurătate în imediat am simțit o supradeterminare, apoi echilibrul pe care ți-l oferă truda: supunere și împăcare întru fericirea celor feriți dar s-a produs depresurizarea, am găsit instrumentul pentru obturarea realității am transformat incertitudinea în anexă părăsită a faptelor îmi pot aminti primele sunete pe care marea legătură cu ziua mi le aduce ca mostre a-ți aminti înseamnă a înțelege în primă fază, involuntar a defini spre a conceptualiza pentru mai tîrziu pentru celălalt a-ți aminti înseamnă a proiecta pe peretele din față chipuri zgomot și semne, a deveni altul iar înțelegerea nu poate fi decît o adeziune la convenție (a înțelege nu viciază, nu poate fi subversiv) ceva exterior nouă, dincolo de înțelegere, imprimă totuși o forță necunoscută (dezesperarea?) cînd înțelegerea se rezumă exclusiv la o amintire față de tine nu mai ești același, mai apoi față de celălalt   înapoi văd foarte abstract epilog:   au trecut două luni de cînd am încetat să vă mai răspund patru […]