Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Polemica lupoaicei capitoline. Retorica artei şi retorica străzii
GALERIE FOTO
- 25-05-2012
- Nr. 625
-
Alexandra TITU
- OPINII
- 1 Comentarii
Am putea saluta un scandal, a cărui importanţă rămîne într-o perspectivă gravă, mai curînd minoră, ca strategie eficientă de a atrage atenţia unui public altfel inert, în mare majoritate lipsit de cultura care permite înţelegerea operei de artă, a complexităţii mesajului artistic şi a limbajului ca parte integrantă a sa, şi nu ca anexă a unui discurs ce urmăreşte neapărat accesul imediat la o lectură confortabilă şi la o aderenţă unanimă, bazîndu-se pe stereotipuri şi inovaţii minime. Să salutăm, deci, scandalul provocat de expunerea publică, în faţa Muzeului de Istorie din Bucureşti, drept o benefică luare la cunoştinţă despre o operă de artă care s-a integrat spaţiului urban în alte zone cu o experienţă culturală şi edilitară mai sistematice şi mai vechi – Sevilla şi Roma –, dar nu şi în Bucureşti, unde monumentele, cu cîteva excepţii, sînt ori insignifiante, ori ridicole. Provocatorul monument este datorat sculptorului Vasile Gorduz, unul dintre cei mai importanţi artişti români ai contemporaneităţii. Calitatea nu asigură aderenţă şi autoritate confuzului mecanism al opiniei publice, obscurelor pasiuni şi interese ce declanşează manipularea unei reactivităţi de stadion, gustului pentru injurie, şi jocul de cuvinte trivial, dorinţei de protest fără structură, focalizare şi pertinenţă. Gustul pentru scandal ţine […]
ARTA, CULTURA, SCULPTURA ŞI INCULTURA CULTURELOR, culturalisme şi neaoşisme
Urmărind cu o oarecare atenţie vîlvătaia acompaniatoare şi Toată TEVATURA pricinuită de această “lucrare de artă”, ceea ce n-am reuşit să pricepem prea bine ar fi clar două chestiuni, aş zice eu, esenţiale, DACĂ :
1.Vasile Gorduz a fost de acord cu Acestă versiune a sculpturii sale ???? şi cu
2. Amplasamentul ei, pe treptele muzeului de Istorie şi arheologie ????
Ştiind sau trebuind să ştim că artistul s-a stins din viaţă în 2008.
Ar mai fi şi alte detalii importante, care merită a fi subliniate.
Celelalte variante de la Sevilla şi Roma sînt amplasate în locuri mult mai puţin vizibile şi într-un ambient de o cu totul altă natură-factură.
În Occident, în marile oraşe, şi chiar acolo unde te aştepţi mai puţin, există peste tot răspîndit-amplasate lucrări de artă-sculpturi mai mari sau mai mici, mai reuşite sau nu, mai potrivite sau deloc cu locul, mai clasice sau mai moderne, mai abstracte sau mai urîte, mai ciudate sau mai intrigante, mai cunoscute sau mai banale, cinetice, statice, de toate felurile şi de toate culorile. Cetăţeanul LAMBDA este obişnuit de secole, are deja în gene şi sprînce echilibrul proporţiilor, puterea clasicismelor, îndrăzneala formelor, subtilitatea artelor, gustul epatărilor, îndrăzneala revoluţiilor, nevoia reînnoirii permanente şi a şocurilor culturale. Cultura şi arta fac parte intrisecă din fiinţa omului acestor ţinuturi de generaţii şi generaţii întregi.
De-aceea, orice comparaţie cu receptarea celorlate două variante, pare dacă nu imposibilă, cel puţin, mult exagerată.
Pentru a putea avea pretenţia înţelegerii unei creaţii artistice, simbolistica ei, stilul, sensul, seva, mesajul, pur-şi-simplul ei, starea, lumina, tenebra, şi frămîntarea, ESTE ESENŢIAL a cunoaşte opera artistului, gestul expresiei, evoluţia concepţiei, talentul şi personalitatea, contextul şi conjucturile metamorfozelor creaţiilor şi ale creatorului însuşi, Vasile Gorduz fiind unul din artiştii-sculptori cu adevărat impozanţi-importanţi ai României de azi.
Alexandra Titu reuşeşte aici, într-un stil limpede şi clarificator aş zice eu, să sublinieze aspecte inconturnabile receptării şi aprecierii lucrărilor de artă în contextul atît de anevoios, tulbure şi îmbîcsit din România postcomunistă, un eseu necesar.