Politica externă a României, încotro?

Furaţi de intensitatea, grandoarea şi frumuseţea luptelor intestine din viaţa politică internă neglijăm să acordăm interesul cuvenit politicii externe româneşti. Furaţi de consecinţele interne, uneori tragicomice, de cele mai multe ori însă de-a dreptul dramatice, ignorăm cu vinovată inconştienţă mersul „treburilor din Afară“, cum frumos suna în limba lui Ion Ghica şi a lui Vasile Alecsandri, cîndva chiar şi mari diplomaţi ai României, nu doar literaţi, tot ce era legat de contactele de dincolo de „fruntrariile Ţărei“. (Paranteză: am recitit, cu delicii nebănuite, în aceste luni de vacanţă, „la mare, cu soare“, Convorbirile economice ale lui Ion Ghica, rar pomenite şi cumva uitate, din păcate, care conţin pagini memorabile nu doar despre situaţia agriculturii şi a turismului – ultimele marote ale polivalentului nostru Traian Băsescu –, ci şi remarcabile observaţii legate de psihologia poporului român, extrem de utile celor angajaţi în „ministerele de forţă“ ale actualei guvernări Emil Boc. Închis paranteza.)   Isterizarea egolatră   Furaţi de vînzoleala mai mult sau mai puţin planetară – ştim bine dezastrul din Islanda, nu ştim bine ce s-a întîmplat şi se întîmplă în Afganistan etc. – legată de această misterioasă „criză mondială“, cu efecte directe peste tot, dar avînd consecinţe diferite de la […]