Pornografia Fondului Cinematografic

În cronica de acum două săptămîni a lui Andrei Gorzo din Dilema veche (nr. 314), apar un termen şi un nume cu care eu însumi mă gîndeam chiar să încep cronicheta de faţă (decalată cu două numere ale revistei, din cauza concurenţei festivalului de la Berlin şi a iminentelor Oscaruri). Sintagmele în care A. G. plasa termenul şi numele cu pricina („Filmul pare să se transforme într-un porno soft“, recte „Eugen Şerbănescu, directorul instituţiei care ar trebui să vegheze la cheltuirea responsabilă a Fondului Cinematografic“) difereau, dar aveau acelaşi vector cu cele din prima frază concepută de mine, după proiecţia de la Cinema Studio din 19 februarie: încă din titlu, filmul lui Marius Th. Barna, Casanova, identitate feminină, intră în rimă cu disimulările/distilările pornografiei practicate de finanţatorul etatist de la CNC, Eugen Şerbănescu, în romanul său, După-amiază cu o nimfomană. Mai trebuie însă notate unele diferenţe. Cronica din Dilema veche se intitula extrem de tranşant „Imbecilităţi“, iar titlul textului cu aceeaşi semnătură din 24 – FUN (nr. 356) era şi el redus la un singur cuvînt: „Dizabilităţi“. Nu contest legitimitatea acestor definiţii, ba ele sînt noi motivaţii ale admiraţiei mele faţă de autorul lor. Există însă riscul ca, rezumînd totul […]