Povestea unui plagiat

Intr-o dupa-amiaza, intrind in Libraria Eminescu, am vazut o carte numita, simplu, Ikebana, semnata de Nicoleta-Gianina Mihalache; editura: Polirom. Pretul, 249.000 lei, mi-a produs fiori. N-am scos banii din buzunar, dar, peste citeva zile, printr-o intimplare, cartea mi-a picat in brate. Dupa o lectura in diagonala, mi-au picat bratele. Nu c-ar fi fost cartea prea grea, nu, ci fiindca imi recunosteam cuvintele. Mi-am amintit de un eseu publicat in Japonia, o continua revelatie, Fiat Lux, Bucuresti, 1997. Concluzia a fost ca cel putin doua din cele sapte pagini din Kado – calea florii au fost decupate si lipite in Ikebana, cuvint cu cuvint. „Atitudinea ikebanistului este plina de respect si de responsabilitate: «crima» sa este o «crima morala», o «crima estetica», justificata in masura in care ceea ce este distrus serveste unei creatii de rang superior“, zic eu la pagina 141, ea la pagina 38. Cel putin, aici a copiat corect, pe cind la pagina 32 s-a grabit: „Asimetria da ikebanistului posibilitatea sa sublinieze vizibilul, sugestia, aluzia, etalarea“. Eu, la pagina 135, continuindu-mi argumentatia despre modelul occidental de creare a spatiului mizind pe simetrie si modelul japonez, ce are asimetria ca principiu, am scris: „Pe de o parte, necesitatea sublinierii […]