POVESTIRI DIN STRADA MICĂ. Avort

Dimineaţa în care am mîncat pîine era sigur ceva luni sau marţi. Eram aşa de mic, de nu ştiam nimic. Dar totuşi, fără îndoială, vă spun: sigur era luni sau marţi, deoarece nu trăgeau clopotele şi luni şi marţi nu se îngroapă cu tragere de inimă şi de clopote, numai dacă e vorba de ceva special. Atunci locuiam lîngă un cimitir. A fost acea zi de luni sau marţi, cînd o femeie s-a aruncat sub tren şi noi pornind să vedem, cît de mici eram, nu am văzut ceva tulburător. Era doar aşa, ca o pictură pe nişte traverse şi şine de tren. Nu au tras nici atunci clopotele. Acasă, am mîncat pîine cu magiun, apoi şi o palmă de la soră-mea mai mare.   Clopotele nu trag pentru Mitică. Nici pentru femeia ruptă în bucăţi şi de nimeni ştiută, atunci cînd ea a decis: asta e. O mamă mioritică, de frică să se ducă la părinţi să le spună că e „lăsată grea“? Din cîte am auzit pe atunci, aşa stăteau lucrurile. Era o fată din satul vecin. Asta e.   Acum aş vrea să vă spun ce am găsit în timp. Celebrele prezervative chinezeşti cu fluturaşi. Înlocuite cu […]