Pozitia pacifista

Apropierea deznodamintului crizei irakiene – adica razboiul – genereaza, desigur, un oarecare freamat in rindurile intelighentiei si establishment-ului nostru cultural. Freamatul acesta razbate si din rindurile eseului intitulat Mizeria „pacifismului“, pe care domnul Caius Dobrescu l-a publicat in numarul 158 din Observator cultural. Fara sa fi fost un pacifist convins inainte de lectura amintitului eseu, dar devenind astfel dupa aceea, voi incerca sa schitez in continuare citeva argumente ale pozitiei pacifiste. Sint argumente care de fapt existau – nebulos – in mintea mea inca de la inceputul crizei, dar carora nu le acordasem suficienta atentie pentru a le sistematiza. Mizeria „pacifismului“ mi-a oferit acest prilej. Mai intii de toate, sa remarcam ca domnul Caius Dobrescu isi sprijina textul pe o idee in mod evident falsa: a fi pacifist = a fi pro-Saddam („pacifistilor de opereta care-i acorda astazi, cu deplina inconstienta, suport moral lui Saddam Hussein“). Or, realitatea e cu totul alta (si mult mai simpla, dupa cum cuvintul insusi o spune): a fi pacifist = a fi pentru pace. „Pacea“ e, totusi, un lucru diferit de „Saddam Hussein“, chiar daca din dorinta de a demonstra cu orice pret ceea ce vrei sa demonstrezi, mai poti incurca borcanele. „Suportul moral“ […]