Prea tîrziu?

Recesiunea se prelungeşte, firmele se sufocă, guvernul se dovedeşte incapabil să contracareze criza cu măsuri inteligente şi curajoase, FMI impune un corset bugetar insuportabil, salariaţii de la stat şi pensionarii dau în clocot. Şi atunci – se întreabă criticii puterii – nu este desuet, frivol, indecent chiar, să discuţi despre lustraţie într-un astfel de moment, cînd ţara se prăbuşeşte economic, iar problemele sociale abundă? Parşivă această tentativă, vizibilă mai ales la Antenele lustrabilului Felix, de a contrapune problemele unui prezent stresant temelor grave legate de trecut, dar care ţin de re-fondarea statului pe criterii morale. De un tratament similar a avut parte şi embrionul de dezbatere pe marginea revizuirii Constituţiei şi a reformei instituţiilor ţării. După 20 de ani, proiectul unei legi menite să-i ţină, o vreme, departe de treburile publice pe foştii activişti şi securişti şi-a menţinut, totuşi, intactă capacitatea de a stîrni patimi. Lustraţia irită stînga politică aproape în aceeaşi măsură în care o făcea celebrul punct 8 al Proclamaţiei de la Timişoara. Întîiul lustrabil al ţării, Ion Iliescu, a denunţat caracterul stalinist al unei astfel de legi, pe care tînărul său coleg şi şef al PSD, Victor Ponta, a calificat-o drept tardivă şi excesivă. Greu de decelat […]