Presedintele si intelectualii

M-am intrebat de multe ori care sint resorturile intime ale admiratiei si actiunii necritice ale intelectualilor care s-au exprimat public in privinta lui Traian Basescu. Evident, oricine are dreptul de a admira un om politic, de a-l sustine, de a iesi public in acest sens, iar buna-credinta trebuie prezumata, adica negindind ca la mijloc ar putea fi interese financiare, de cariera sau efemere, ci foarte materialele simboluri ale puterii pe care ti-o confera functia de demnitate publica. De aceea, am incercat sa inteleg cum au fost convinsi acesti oameni, unii dintre ei considerati in ultimii 17 ani drept repere morale ale societatii romanesti. Am purces cu onestitate la identificarea acelor resorturi. Daca pina acum nu m-au convins prin argumente, in lumina ultimelor actiuni ale presedintelui, pina si prezumtia de buna-credinta se clatina serios. Pentru ca ei nu sint niste naivi. Si-atunci nu ma pot opri sa ma intreb daca si in ce masura pot fi considerati inocenti. Voi recunoaste intotdeauna ca Traian Basescu, presedintele, exercita o atractie formidabila asupra unor persoane. Mi-au marturisit-o multi jurnalisti straini care, fara sa-l admire sau sa-l pretuiasca, s-au declarat fascinati de „un astfel de personaj“ (expresia le apartine). Energia pe care o degaja, impresia […]