PRIMIM LA REDACŢIE. A II-a scrisoare deschisă către ministrul de Externe al României

De peste şase luni, în Libia se dă o exemplară bătălie, pe viaţă şi pe moarte, pentru libertate şi dreptate, care înalţă spiritul uman. Este o lecţie pentru umanitate, un caz-limită în istorie. Chiar şi ca teolog, ar fi trebuit s-o înţelegeţi. N-a fost aşa… La ora cînd vă scriu aceste rînduri, 21 spre 22 august, cu ochii pe France 24 TV şi pe Euronews, luptătorii libieni pentru libertate au pătruns deja în Tripoli. Cartierul Tajoura (răsculat din primele zile, fusese bombardat, cu aviaţia, în februarie, să se înveţe minte!) şi altele sînt, acum, eliberate, rînd pe rînd. Populaţia se revarsă pe străzi, ca în Bucureştiul din alt 21-22, dar decembrie, 1989… Se dau lupte eroice. Purtătoarea de cuvînt a NATO (Oana Lungescu!) a anunţat, cu puţin timp în urmă, că regimul Ghaddafi se prăbuşeşte… Faptul că Ghaddafi face declaraţii psihopatice, mai rău decît Ceauşescu, cum că va rezista pînă la ultima picătură şi că va învinge, chemînd întreg poporul libian să cureţe Tripoli de bandiţi şi să-l apere de „imperialişti“ – asta e o altă problemă, sigur, conexă. Orice asemănare cu Revoluţia noastră din Decembrie (cu diferenţa că momentul 20-22 decembrie, Timişoara – oraş liber, s-a dilatat, la Benghazi, […]