„Prin Película îmi doresc să aduc România şi America Latină mai aproape“

Interviu cu Ileana CECANU

  • Recomandă articolul

ileanaExistă un nou festival în oraş – Película. Latin American Film & Experience, şi asta datorită fascinaţiei pe care directoarea festivalului, Ileana Cecanu, o are pentru spaţiul cultural latino-american, pe care a vrut să îl aducă mai aproape de publicul românesc. Ileana Cecanu are o experienţă îndelungată în industria filmului, ca PR şi distribuitor de film (în 2013 a înfiinţat compania de distribuţie Freealize) şi se ocupă şi de programul „10 pentru Film“, un program al Transilvania International Film Festival, dedicat actorilor de teatru care vor să lucreze şi în cinematografie. Festivalul este organizat de Freealize şi se desfăşoară în perioada 14-18 septembrie, la Institutul Cervantes, Institutul Francez, Point şi Cinema „Elvira Popescu“. Vor fi proiectate 16 filme care sînt strîns legate de America Latină şi va exista un Focus Chile (vor fi proiectate filmele Talion, în regia lui  Martín Tuta, El botón de Nácar, în regia lui Patricio Guzmán, La memoria del agua, în regia lui Matías Bize şi Historia de un oso, în regia lui Gabriel Osorio, scurtmetrajul chilian premiat anul acesta cu Oscar. Invitat de onoare la această ediţie este compozitorul şi actorul chilian Diego Fontecilla, cunoscut din filme precum La vida de los pesces, în regia lui Matías Bize, sau Gloria, în regia lui Sebastián Lelio). Şi, pentru că Festivalul îşi propune să ofere o experienţă cît mai bogată a spaţiului latino-american, pe lîngă proiecţiile de filme vor fi programate seri de fiesta, milonga, demonstrații de dansuri din America Latină, degustări de preparate tradiţionale, întîlniri Discovery Talks.

 

Película marchează un spaţiu încă liber pe harta festivalurilor  de film româneşti – este un eveniment dedicat unei cunoaşteri mai profunde a Americii Latine, nu doar prin filme, ci şi prin muzică, fotografie, dans etc. Cum te-ai apropiat de această zonă artistică şi cum vezi dialogul între America Latină şi România, prin Película?

Întotdeauna mi-au plăcut spaţiile latine. Mi-aduc aminte de prima călătorie în Valencia, Barcelona, faptul că înţelegeam foarte bine ce vorbeau oamenii, faptul că rezonam cu ei. Simţeam că oamenii aceia trăiau cu adevărat, că nu era nimic plat, mort. Totul a început acum cinci ani, cînd am fost în Buenos Aires, la un festival de film, care nu era destinat publicului, ci oamenilor care lucrează în industria cinematografică, în special oameni pasionaţi de spaţiul de creaţie din America de Sud. Ne petreceam timpul uitîndu-ne la filme încă neterminate, work-in-progress. Am făcut o cură de filme din America Latină, la ele acasă, şi am avut timp să mă plimb şi am simţit multe asemănări cu Bucureştiul, am simţit că nu eram chiar pe teritoriu străin. Mi-am dorit foarte mult să mă întorc, era o atmosferă foarte plăcută, la noi era decembrie, iar acolo, o vară splendidă, stăteam într-un hotel din port, iar în holul hotelului era un brăduţ şi ne întîmpinau colinde, deşi afară erau peste 30 de grade.

Întîmplarea fericită a făcut ca, an de an, să mă întorc acolo şi au început să mă intereseze şi alte lucruri, modul în care trăiesc oamenii de acolo, ce îi interesează pe plan cultural, politic, să încerc mai mult din gastronomia lor. În Bucureşti am început să iau lecţii de tango şi cel mai greu mi-a fost să învăţ cum să mă las condusă – am învăţat mai multe despre mine, cum se uită – sau cum nu se uită – oamenii unii la alţii în timp ce dansează, cum se aleg unii pe alţii. Am vrut să experimentez un tango şi o milonga la ele acasă. Oricît de neexperimentat eşti, să încerci o milonga autentică te împlineşte. Şi, pentru că sînt un om care nu poate să păstreze astfel de lucruri doar pentru sine, am început să mă gîndesc ce să fac să aduc aceste lucruri care mi-au plăcut, mai întîi oamenilor la care ţin şi apoi publicului. Dacă experimentăm aceste lucruri, şi distanţele care ne separă se mai micşorează, aşa că, prin  Película, am vrut să aduc România şi America Latină mai aproape. Am început prin a aduce borcănele de dulce de leche şi vinuri Trapiche unui grup de prieteni şi am terminat printr-un festival de film, muzică, dans. Este primul an, aşteptările trebuie să fie rezonabile, dar m-am gîndit că toate lucrurile pe care le-am simţit în doze mici pot fi aplicate în cantităţi mai mari, astfel încît să se poată bucura şi alţii de ele.

el-boton

El botón de Nácar

 

Ce anume consideri că ne apropie de America Latină?

Strict pe partea de cinematografie, cred că există filme care ne apropie: emoţie, cadre, desfăşurări, un mod intens de a simţi lucrurile. Apoi, există o vibraţie comună, o lejeritate în a face lucrurile.

 

Ce înseamnă pentru tine America Latină?
Contrastantă –  Buenos Aires, oraşul pe care îl iubesc atît de mult este oraşul în care mi s-a smuls telefonul din mînă în timp ce făceam o poză –, surprinzătoare, vie, cu oameni calzi, prietenoşi.

 

La memoria del agua

La memoria del agua

Care sînt principalele provocări pe care le întîmpini organizând un astfel de festival?

Începuturile nu sînt prea uşoare, dar asta nu le face mai puţin fermecătoare. Ca peste tot, principala luptă este ca Película să convingă, fără să fi avut un trecut, că e genul de experienţă care merită atenţia şi că sînt oameni interesaţi de zona despre care vorbim. Noi ne-am dorit mai mult decît un festival de film, încă de acum, de la prima ediţie. Poate am fost puţin prea ambiţioşi şi ne-am aruncat prea mult cu capul înainte. Principala provocare? Lipsa fondurilor. Asta a însemnat şi o echipă de organizare foarte redusă. A trebuit să renunţăm la multe dintre lucrurile pe care ne-am fi dorit să le pregătim publicului. Însa, chiar şi aşa, credem că avem ce să arătăm.

 
Care au fost criteriile de selecție a filmelor și care este firul roșu care le leagă? 

Şapte dintre filmele din selecţie au venit în urma votului făcut anul trecut de un număr de 100 de invitaţi, prezenţi la ediţia zero (o ediţie demo) pe care am pregătit-o ca să testăm puţin publicul. Restul de  opt filme au fost alese astfel încît să reprezinte zone culturale şi  genuri cît mai diverse, să poată reprezenta puncte de reper pentru ţările participante în această primă ediţie.

 

Ce aduce nou Película față de celelalte festivaluri de film deja existente, la nivel de structură și organizare, nu doar ca tematică?

În primul rînd, e vorba despre oameni. Despre alegerile lor, timpul lor, pasiunile lor. Colaborăm mult atît cu ambasadele ţărilor din America Latină la Bucureşti (anul acesta, avem FOCUS CHILE: patru filme din Chile şi un invitat special: compozitorul Diego Fontecilla). Sînt sigură că nici unul dintre lucrurile de mai sus nu sînt străine de vreun festival deja existent. Ne dorim să oferim publicului o experienţă completă, să gustăm din fiecare felie din America Latină împreună cu el.

 

Historia de un oso

Historia de un oso

 

 

Ce surprize îi așteaptă pe cei care vor să trăiască experiența latino-americană la Película?

Dacă le-am dezvalui, n-ar mai fi surprize, nu-i asa?
Am anuntat deja o mare parte dintre evenimente: înainte de multe dintre filmele programate avem demonstraţii de dans şi muzică, iar weekendurile cu brunchuri şi poveşti de la POINT sperăm să îi bucure şi să îi facă pe cei care ne sînt alături să descopere o lume fascinantă.

 
Cu ce îți dorești să rămână publicul în urma acestei experiențe?

Cu gîndul că ne dorim să se simtă bine, că fiecare moment a fost pregătit special pentru el. Să rămînă cu o stare de bine, ca atunci cînd sîntem în vacanţă într-un loc minunat 🙂

 

Adaugă comentariu

object(WP_Term)#13243 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }