Principiile lui Băsescu și muzica lui Enescu

Nu știm ce impact real are asupra populației României Festivalul Enescu, de care se face mare caz în mediile culturalicești. Se tot spune că Festivalul Enescu este – sau ar trebui să fie – un brand de țară. Că TVR transmite. Că Radio România emite. Că Primăria Bucureștilor organizează. Că toată lumea va înregistra și va retransmite. Că ICR editează. (A făcut deja o treabă bună publicînd o excepțională lucrare dedicată lui George Enescu, semnată de distinsul profesor și compozitor Pascal Bentoiu). Se spune, nu fără un dram de dreptate, că Festivalul Enescu poate îmbogăți substanțial, prin performanțe culturale de excepție, imaginea și prestigiul României. Pe care le-am tot pregătit ani în șir, plimbîndu-ne pe marile bulevarde ale culturii (de care tot pomenea regretatul mare om de cultură Constantin Noica, doar că leoforos este cale, weg, potecă etc., și nu bulevard asfaltat și bordurat de borduragiii și de asfaltagiii români de ultimă generație). La fiecare ediție Enescu, sînt reluate toate stereotipiile: că România are un uriaș potențial artistic și cultural – mai nou și de aur – care poate îmbogăți patrimoniul mondial, prin contribuții majore și esențiale. Că în vremuri de criză, cel mai bine e să investim în cultură […]