Privilegii vechi, privilegiaţi noi
- 16-10-2008
- Nr. 445
-
Ciprian CIUCU
- Politic
- 1 Comentarii
Este bine că şi societatea românească începe să fie interesată şi că dezbate o temă precum echitatea. Presa caută cu fervoare salariile mari de la stat prin agenţiile… statului, prin primării şi prin alte locuri, demască privilegiaţii zilei, îi arată cu degetul, dar găseşte, în acelaşi timp, prin munţii şi prin satele patriei, oameni cu pensii de 3 sau de 8 lei pe lună. Contrastul este izbitor, indignarea creşte pînă la revoltă, mai ales cînd ne este prezentată pe ecran o bătrînă care plînge şi care îşi arată sărăcia, o bătrînă ce poate fi foarte bine bunica sau mama oricăruia dintre noi. Explicaţiile raţionale nu mai contează acum. Calculele prin care bătrînei i s-a alocat acel venit pot fi corecte din punct de vedere matematic, dar nu şi din punct de vedere moral, chiar dacă femeia nu a fost niciodată salariată şi nu a cotizat vreodată la bugetul de stat. Aceste amănunte contează prea puţin atunci cînd efectele speciale folosite de televiziune amplifică suferinţa bătrînei de pe ecran. Este un moment în care ne întrebăm cu voce tare: în ce fel de societate am ajuns să trăim şi în ce fel de societate ne dorim să trăim. În orice caz, […]
Hai sa fim pentru o clipa la fel de cinici ca cei care au parte de asemenea lefuri de mii, zeci de mii de euro din vistieria si-asa gaurita a Romaniei: cui ii pasa de batranica care este lunar batjocorita din bugetul statului cu cativa lei sau de faptul ca exista profesori universitari/senatori/deputati care fac intr-o luna cat un director dintr-o multinationala, multinationala care pana una alta aduce mai multi bani la bugetul statului decat toti bugetarii la un loc? Au stat altfel lucrurile acum 10 sau 15 ani? Chiar asa de naivi sa ne prefacem ca suntem? Romanul are o predispozitie de a inchide ochii in fata evidentei. Peremptoriul e o sursa de glume tampite in tara asta. Indignanta mi se pare insa atitudinea mass-mediei in tratarea acestui subiect atat de delicat: ati observat grimasele ofuscate ale unor domnisoare care modereaza talk-showuri la tembelizor? Nu vi se pare un pic histrionic rolul lor, un picut indreptat spre a face mai multa audienta pentru a mai cere 500-1000 de euro la salariu? Chiar le pasa daca x face 50000 de euro pe luna (sigur, cati „jurnalisti” nu viseaza la asemenea sume dementiale – cand un roman obisnuit concepe cu greu o suma de zece ori mai mica – avand in vedere ca 4-5000 este un salariu bunicel in media?) sau ca y preda la 6 facultati, dintre care 5 (daca nu toate) fabricute de diplome pline de studenti semianalfabeti? As intreba-o pe fosta ministra a educatiei si rectorul politehnicii din Bucuresti cum reuseste ea sa potriveasca orarul cursurilor, plus sedintele din Parlament cat timp dumneaiei are practic 4-5 locuri de munca? Are un elicopter personal cu care survoleaza Bucurestii de la o facultate la alta? Sa inteleg ca imediat ce intra seara in casa se prabuseste de oboseala in prag? N-as zice, cata vreme apare si la televizor. Totusi, este greu de crezut cum pot unii sa fie profesionisti cu 4 joburi simultan… Insa bineinteles la televizor nu vedem decat acuze de tabloid, analize in spiritul unei barfe micute pe sant la tara, atacuri la persoana care slabesc imediat ce respectivul impricinat intra pe fir (atunci se napustesc encomioanele bizare), informare partiala daca nu chiar absenta, lipsa de bun-simt in argumentatie, dar mai ales, o detasare completa de realitate… Iar in acest fel romanul indobitocit oricum de cancanuri si emisiuni imunde nu are nici macar sansa de a asista la un dialog corect si impartial…