Proza cehă în paisprezece nume

Primul lucru care uimeşte în antologia de proză cehă contemporană ce face obiectul articolului de faţă sînt ciudatele „meserii“ pe care le „îmbrăţişează“ mulţi dintre prozatorii incluşi în ea (vezi scurtele medalioane biobibliografice). Sînt locuri de muncă şi ocupaţii destul de stranii pentru cineva care a absolvit o facultate sau – mai mult! – a obţinut titlul de doctor într-o ştiinţă anume! Pare neverosimil ca un specialist atît de dotat să accepte slujbe pe care, de regulă, le îndeplinesc muncitori cu o calificare profesională mult mai modestă.   De unde această „vocaţie“ generală şi acest „entuziasm socialist“ pentru chemarea proletară? Jiří Kratohvíl, spre exemplu, cu Filologia absolvită la Universitatea „Masaryk“ din Brno, s-a „ilustrat“ mulţi ani în posturi pitoreşti precum macaragiu, paznic de noapte la o fermă de păsări, telefonist, fochist ş.a. Pe Michal Ajvaz, cu o teză de licenţă în literatura cehă şi în estetică (Universitatea Carolină!), plus un doctorat, patria vitregă îl trimite să funcţioneze ca portar, paznic de noapte la garaje! Magazioner, fochist, hamal la un depozit de cărbuni a fost şi Jáchym Topol, descendent dintr-o familie de intelectuali sadea: este „nepotul scriitorului Karel Schulz, fiul poetului şi dramaturgului Josef Topol şi fratele muzicianului Filip Topol“. E […]