PSD, opoziția parlamentară, protestatarii

Vulpoi bătrîn, sociologul Alin Teodorescu a identificat, în emisiunea România9, difuzată luni, 13 februarie, pe TVR1, mai multe probleme ale PSD, care se circumscriu unui stil mai degrabă sinucigaș al liderului Liviu Dragnea. Mai întîi, a fost nominalizarea pentru funcția de premier a doamnei Sevil Shhaideh, propunere care n-a rezultat în urma unei consultări a partidului, ci a fost un cec în alb cerut de Liviu Dragnea pentru discuțiile de la Cotroceni. Pe urmă, a remarcat Alin Teodorescu, ar fi fost modul în care s-a alcătuit guvernul, cu oameni din imediata apropiere a lui Liviu Dragnea. A fost, apoi, povestea cu ordonanțele, care scoate lumea în stradă de două săptămîni. În fine, modul în care s-a alocat bugetul poate crea nemulțumiri în rîndurile membrilor PSD din teritoriu: județul Teleorman este favorizat, dacă ar fi să comparăm investițiile din Teleorman, care sînt la nivelul celor care se vor face în toate județele Moldovei.

Mergînd mai departe, să spunem că, de cîteva zile, Liviu Dragnea și-a pierdut aplombul și entuziasmul din campania electorală. Realitatea este departe de a fi relaxată în partidul de guvernămînt. Cu toate acestea, nu credem că sînt semne de schismă. Se încearcă acreditarea ideii că se creează un alt pol de putere în jurul lui Sorin Grindeanu, numai că expunerea mai puternică a premierului în mass-media nu înseamnă că acesta deja se poziționează diferit față de șeful de partid. Mai degrabă o intoxicare decît o realitate este această „independență“ a premierului.

Deocamdată, părerea noastră este că Liviu Dragnea, ca să folosim un termen din box, e groggy, adică amețit, pierzînd temporar controlul luptei. În fața unui PSD năucit, există „prieteni de nădejde“ în mass-media, care au un scop bine precizat: să delegitimeze protestul din piață, să arate că manifestanții nu știu pentru ce protestează, că există forțe obscure care incită, că toate protestele sînt, de fapt, o zarvă inutilă, într-o Românie care vrea liniște (sloganul cu care președintele Iliescu a cîștigat alegerile din 1990 a fost „Un președinte pentru liniștea noastră“!). Pacea atît de invocată nu poate să se traducă prin îndemnul: „închidem ochii la prostii și fărădelegi“. Aceea nu e pace, e un armistițiu, în care se pregătesc noi mișcări de forță. Sigur că protestele deranjează partidul de guvernămînt, pentru că imaginile din Piața Victoriei sînt difuzate de principalele agenții internaționale de presă, care nu uită să menționeze despre „corupția din PSD“.

Deja, cotidiene importante din toată lumea, televiziuni, posturi de radio occidentale au făcut reportaje în piață. Curentul acesta, defavorabil PSD, se poate atenua doar cu așa-zisa pace, care se invocă ceas de ceas. Numai că Piața Victoriei e în continuare plină. Nu poți face pace la comandă, cînd vrea PSD sau televiziunile „de casă“. Există tineri care ies în stradă pentru că și-au dat seama că PSD încearcă să-i aburească, să-i tragă pe sfoară, să-i prostească. De fapt, mesajul pieței este unul cît se poate de simplu: guvernați transparent. Din acest motiv, cererea pieței de a fi înlocuit guvernul Grindeanu cu un altul, tot compus pe majoritatea PSD-ALDE, are o noimă. Guvernul Grindeanu s-a răzgîndit, s-a schimbat de la o noapte la alta; să nu uităm de unde a pornit totul: de la declarația șmecherească pe care premierul a dat-o de față cu președintele Iohannis, că ei n-au nici în clin, nici în mînecă să aducă ordonanțe pe ordinea de zi despre Codul Penal, grațiere și amnistie. Un om care își schimbă convingerile și atitudinile atît de ușor nu credem că are un viitor măreț în PSD.

Ceea ce este sublim, înălțător și radical în piață este năclăit și obosit la opoziția parlamentară. Există o ruptură între piață (ca loc generic, agora, mai bine spus) și politicienii opoziției, care n-au încă un discurs articulat, sînt neconvingători și își poartă zilele prin Parlament fiind abulici, fără viziune și fără cîteva idei pe care să le urmărească cu tenacitate. PNL își caută liderul și pînă atunci partidul este o oaste de strînsură, care nu-și revine după eșecul electoral. USR este un partid-show, care oferă un spectacol colorat – și cam atît. Din toată povestea cu dormitul în Parlament și cu protestele de pe coridoare, poate cel mai reușit moment a fost doar cînd l-au enervat pe fostul ministru Iordache, care a trebuit să-și întrerupă discursul, copleșit de foi de hîrtie pe care scria „Rușine!“. În rest, USR pare să nu aibă pregătirea necesară pentru o bătălie parlamentară, le lipsesc buni avocați, buni economiști, buni consilieri de imagine. Nicușor Dan pare să doarmă doar trei zile pe săptămînă, pentru că are zile cînd e coerent, dar și zile cînd parcă a fost trezit dintr-un coșmar și adus legat fedeleș în fața microfoanelor, fără să mai aibă timp să-și dea cu apă pe ochi.

De fapt, opoziția ar trebui să aibă un mesaj în care să discute despre funcționarea onestă a instituțiilor. PSD și ALDE invocă deseori faptul că DNA și SRI își fac de cap și acționează abuziv. De ce n-ar face opoziția lumină în această situație? De ce n-ar fi chestionate toate instituțiile din Statul Român? De ce nu s-ar discuta cu insis­ten­ță despre sistemul de sănătate, despre învățămînt? Opoziția ar trebui să aibă nu doar un discurs reactiv față de PSD, dar să atace teme presante a României. Doar așa ar putea fi convingători. Pînă atunci, opoziția parlamentară nu se va apropia de piață, și nici piața nu va dori să-I aibă companioni. Cînd deputatul USR, Cristian Ghinea, amintește de „enervarea“ și de „problemele în căsnicie“ ale domnului Tăriceanu, asta nu este opoziție, e mai degrabă o insultă, care nici la capitolul ironiilor grosiere nu poate fi trecută.

Sînt și oameni adunați la Cotroceni (președintele Iohannis i-ar fi putut aminti în discursul din Parlament, a fost o omisiune regretabilă). E și dreptul lor să protesteze. E clar că strada pune presiune pe politicieni. În toată această odisee a protestelor, caracterizarea injurioasă a celor ce protestează nu face parte din rostul unei prese oneste. România are nevoie de instituții care să funcționeze, de partide care să se comporte democratic și de lideri politici mai puțin ahtiați după folos propriu, mai puțin demagogi. Iar a protesta la abuzuri, fărădelegi și hoții este o reacție necesară și firească în societăți care încearcă limitări ale drepturilor și libertăților cetățenești.