Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Psihanaliza este un dialog
- 06-11-2008
- Nr. 448
-
Nadia BUJOR
- Actualitate
- 1 Comentarii
Mă bucur că m-am întors, după aproape 20 de ani, în România şi sper ca, în urma dialogului nostru de trei zile, să înţelegem că psihanaliza este un dialog – astăzi, între mine şi dumneavoastră, la Cotroceni, între noi şi participanţii la colocviu – despre iubire, despre ură, despre speranţă. Am ales această temă („Provocările psihanalizei în secolul XXI. A gîndi ura şi violenţa“ – n.red.), pentru că este una foarte contemporană şi m-am gîndit că, în urma acestui colocviu, poate că o să considerăm cu toţii că ura este, probabil, la fel de importantă ca şi dragostea, că o să ne fie mai puţin frică de ură şi poate că o să avem mai puţin nevoie să ne facem rău sau să le facem rău celorlalţi. Tema mi se pare de mare actualitate, mai ales că aflăm tot mai des despre sinucideri în rîndul tinerilor, în rîndul elevilor, al studenţilor, aflăm despre cazuri de agresiune, dar însuşi discursul prin care aflăm despre aceste lucruri este agresiv… Chiar în prima zi a colocviului, prof. François Ladame, poate cel mai cunoscut specialist din Europa în tratamentul şi în psihoterapia adolescentină, va vorbi despre ură şi despre sinucidere la adolescenţi. Cred că […]
Buna ziua
Mi se pare interesant articolul dvs, mai ales ca acordati o atentie deosebita copiilor si adolescentilor
Exista multe imagini despre psihanaliza in momentul prezent in Romania. Pe langa aceste imagini, unele dintre ele idealizate sau fantasmatice, ca popor avem datoria sa stim ce ni s-a intamplat de-a lungul istoriei si mai ales sa stim cum a actionat comunismul asupra noastra in cei 45 de ani si mai ales urmele lui care se vad si acum.
Terapeutii (nu prea agreez denumirea de psihanalist) pot adapta psihanaliza la specificul romanesc fara a pierde din regulile fundamentale, si mai ales o pot integra in viata de zi cu zi a omului chiar daca el nu merge sa consulte un psihanalist. Romanul poate auzi doar vocea unui psihanalist in reviste de specialitate sau ziare, care se adreseaza inconstientului lui si care vorbeste frumos cu el fara sa-i produca rezistente mari ci il l mobilizeaza sa caute sensul simptomelor lui si al vietii lui.
Mersul la psiholog momentan in Romania nu a devenit o obisninta ci e privit inca cu scepticism, unde schimbarea mult asteptata e pusa mai mult pe seama terapeutului. Cred ca e si o chestie de mentalitate de masa, a poporului roman.
Tinerii adolescentii par sa aibe mai multa deschidere fata de psihanaliza mai ales ca pot vorbi mai decshis despre problemele lor, nevoia de cautare a unor noi valori a ceea ce s-a intamplat cu corpul lor, ce e cu complexele lor, cu singuratea, cu nevoia de autonomie si afirmare in familie si intr-o societate care se misca cu \”lanturi la picioare\”
Pentru ei tinerii, psihanaliza e un dialog cand isi asculta sufletul alaturi de o persona care e real interesata de ei in totalitate fiintei lor, nu doar ca un caz sau o problema ce trebuie rezolvata.
Avem totusi putini psihanlisti in Romania (multi dintre cei enumerati de dvs mi-au fost profesori) valorosi dar care simt ca totusi mai e inca de lucrat cu mentalitatile romanesti si de adus psihanaliza din Romania la un nivel cat mai aproape de occident si cetateanul roman in primul rand.
Alexandru Grigore