Publicatiile ISI intre mit si realitate
A fi si a nu fi pe plan international din punct de vedere stiintific
- 08-06-2006
- Nr. 324
-
Tudor I. OPREA
- ÎNVĂŢĂMÎNT
- 1 Comentarii
Discutia despre criteriile de evaluare Miclea versus Hardau a inflamat deja destule spirite. Este salutara discutia care se poarta de o vreme in revistele 22 si Observator cultural. De felul cum se va solutiona chestiunea evaluarii cercetarii depinde evolutia pe termen lung a mediului academic si de cercetare din Romania. Ar fi pacat ca disputele generate de aceasta problema sa fie aruncate in derizoriul unor controverse parohiale. Ca unii care au publicat in reviste ISI (Institute for Scientific Information) si ca membri ai asociatiei Ad Astra, care a promovat inca de la inceputul activitatii ei evaluarea universitarilor pe criterii ISI, ne permitem sa aducem citeva completari/lamuriri suplimentare despre sistemul de publicatii ISI si despre folosirea lui ca instrument in evaluare. Cum dosarul in chestiune este, deja, destul de voluminos, nu reluam prezentarea sistemului ISI, ne marginim sa raspundem obiectiilor implicite sau explicite care i s-au adus. Publicatiile ISI nu sint, nemijlocit, o garantie a calitatii. Asa cum nu exista padure fara uscaturi, tot asa exista un factor uman cu pondere uneori insemnata, legat de publicarea in reviste ISI. Se poate intimpla sa ai un prieten editor-sef la o revista de calitate, si trimiti un articol care nu era, neaparat, de […]
Autorii au dreptate: nu este greu sa scrii la standarde ISI. Mai grav: nu este o problema (majora) sa ai o revista ISI (daca nu credeti… wait and see). Atunci… why bother?
Nu intelege nimeni ca nici un standard cantitativ nu ajuta? Ba chiar nici un standard calitativ aplicat de oameni care nu se pricep (minimum 70-80% din cei care apreciaza diferite lucruri in invatamant) nu ajuta.
In plus, si cei de la Universitatea Vadu-Crisului trebuie sa aiaba profesori – tot ce trebuie sa inteleaga lumea e ca aceia sunt mai slabi, la fel ca absolventii lor. Daca putem (si daca vrem acest lucru) e bine. Altfel, indivizii porniti sa faca angajari aiurea o sa faca acest lucru in continuare, ca punem 17.000 de conditii sau nu.