Puncte de fugă (fragmente)

Şi totuşi, cît de uşor putea să-şi reamintească acum neorînduiala ce domnea în permanenţă în camera lui, coroana hidoasă a nucului din fundul grădinii, spintecată într-o primăvară de fulger, bucăţile de scîndură aruncate ca o punte de cîte ori ploua peste noroaiele curţii sau foile groase de polietilenă cu care, într-o iarnă extrem de friguroasă, dublase cele două geamuri ale camerei, şi apoi, ca un fel de dar al vieţii boeme, noua înfăţişare a dealului Sahastru brusc aruncat într-o pîclă nesigură de pictură pe sugativă, îşi amintea căldura năclăită ce-l cuprindea de cîte ori i se sfîrşea provizia de lemne tăiate şi frigul celor patru pereţi îl trimitea afară să crape blănile groase de fag, îşi aducea aminte jilăveala matinală, ca de mormînt străin a aşternuturilor, căciula strîmtă de blană de oaie pe care şi-o îndesa bine pe cap pînă în pragul şcolii, somnolenţa abrutizantă a orelor de clasă, pauzele înecate în fum de ţigară, mirosul de cărbune, lemn umed şi parfumul de proastă calitate al cancelariei, plictiseala şedinţelor, camioanele cu muncitori forestieri urcînd la fiecare început de săptămînă drumul spre munte, îşi amintea o puzderie de amănunte, şi totuşi amintirile nu-l ajutau prea mult căci mintea şi carnea lui […]