Puncte fixe

Iata si aceasta noapte in care – Doamne, ce hilara vanitate – mai pun pe hirtie o propozitie fundamentala, mai aprind o tigara fundamentala, mai sint inca o data un om fundamental, mai amin inca o data la modul fundamental deriziunea vietii de miine, mai pierd si mai cistig de-a lungul a citeva minute ceva fundamental din viata mea, mai sint inca o data fundamental singur si fundamental idiot. Adevarul nu sta in clipa, stiu bine asta. Un erou al inconsecventei? Singurul lucru pe care il mai pot face e sa ma supraveghez si sa sufar ca ma supraveghez si sa ma minunez de ceea ce rezulta din aceasta supraveghere. Nimic altceva decit o secunda de trecere de la ceea ce se intimpla la ceea ce se poate intimpla. Supraveghez tot timpul ceea ce s-a intimplat – unu la mina. Doi la mina – nu am sistem de raportare, deci supravegherea mea e lipsita de sens. Sa fie vorba doar de pura aprehensiune a fiintei? Frica de moarte si frica de ratacire sa fie singura explicatie? Ratacire in ce, domnilor? Sa stai asa si sa astepti ingrozit de faptul ca stai asa si astepti si timpul trece. Toti avem nevoie […]