Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Puţine mize, multe supărări
- 23-07-2010
- Nr. 534
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 12 Comentarii
De trei săptămîni, cele mai multe comentarii pe pagina de Internet a revistei noastre sînt la serialul pe care Paul Cernat l-a consacrat volumului Idolii Forului, coordonat de Sorin Adam Matei şi Mona Momescu. Tot de trei săptămîni, cele mai accesate (citite) articole sînt tot cele scrise de Paul Cernat, la amintitul volum. Idolii Forului a reuşit să stîrnească patimi, controverse, puncte de vedere divergente, să aprindă polemici şi să urce cota unui volum, altfel destul de eterogen alcătuit. Am informaţii că Idolii forului a reuşit să aibă şi bune vînzări, cel puţin în librăriile din Bucureşti. Într-un moment în care a cumpăra cărţi este un lux, faptul că publicul e curios de această dezbatere nu poate decît să arate că (re)poziţionările culturale şi discuţia despre influenţa simbolică în planul culturii române au doza lor de interes. Aşa a fost şi în cazul volumului lui Adrian Marino, Viaţa unui om singur. Remarcăm, de altfel, că disputa despre „cazul Marino“ s-a reaprins, cu noi texte semnate de Mirela Corlăţan, în Evenimentul zilei, şi de Vladimir Tismăneanu, în revista 22. Observăm o anumită (să-i spunem insistenţă? Obsesie?) dorinţă la Vladimir Tismăneanu şi la Mirela Corlăţan de a-l scoate „agent de influenţă“ al […]
Se pricepe Boc si la CULTURA de rapita?! Pai bine, dom`le, de ce ne-ai perpelit atata fara sa ne spui esentialul?
victor.L: Şi cu mine angajau securiştii discuţii, cum, probabil, o făceau şi cu dv. Eram chiar foarte atent, pentru a nu călca, în capcanele întinse, unii din ei dovedindu-se mai versaţi. Ba, lungeam vorba, până, încurcându-i, cădeau în propriul laţ. Nu v-a amuzat jocul? Pe Adrian Marino, cred.
Da, şi eu am discutat cu Securitatea. Şi?
Dle Ovidiu Simonca,
multumesc si eu de raspunsuri. Cred ca nu privim lucrurile din acelasi unghi. Dar nu mai vreau sa continui.
@ Violeta,
daca il gasesti pe Boc vinovat si in cazul asta (ca bube are, e clar), atunci s-a dus dracului recolta de rapita din tara asta.
@ Mihai Rogobete,
nu mi se pare ca ai haz, ci doar ca voiai sa-mi spui ca mint.
Si securistii imi spuneau asta. Sint obisnuit.
reincepand discutia despre Marino. De data asta e vorba despre incopetenta guvernului Boc (habr nu mai am al catelea), a lui Emil Boc insusi si despre faptul ca suntem cu totii intr-un mare pericol. Calcam de-acum pe nisipuri miscatoare! Intrebarea e daca se mai poate face ceva, macar acum, in ultimul ceas, CE anume si CINE?! Oameni buni, vom muri de foame si de inima rea! Cu fiecare „debitatie” de-a lui Boc, franghia ni se strange in jurul gatului! Or, in loc sa incercam sa vorbim despre asta, inghitim imediat orice „momeala” ni se arunca spre a deturna discutia de la ceea ce este cu adevarat important in acest moment!
pentru victor L
Am negat eu existenta Raului? In ce loc? Sub ce forma? Am spus doar ca textele din „Evenimentul zilei” nu m-au convins. Asta-i tot!
Mi se pare ca framintam untul degeaba, fiecare dintre noi are propriile sale referinte, care i-au facut deja o idee despre Adrian Marino.
Cred ca este important ca tot ce citim/ auzim/ vedem sa luam „cum grano salis”. Eu, personal, nu-mi fac icoane nici din ce scrie Mirela Corlatan, nici din ce scrie Dan C. Mihailescu (ca tot mi l-ati mentionat ca referinta). Si, in general, cred ca e bine sa ne pastram un anume scepticism fata de ce se livreaza drept „documente cutremuratoare”, e firesc sa investigam cu rigurozitate tot ce se scrie despre unul si altul, sa interogam, prin diversi martori, o realitate facuta din cioburi sparte.
Da, aveti dreptate!, sa ne intrebam de ce actualele servicii, care au in custodie Arhiva fostei Securitati, furnizeaza CNSAS-ului si opiniei publice dosare ciuntite. Fiind fragmentare, incomplete, viciate, ne aflam in disputa pe ceva neclar, in care fiecare poate judeca in diferite directii. Dvs a veti o opinie, eu am alta, iar fantoma si mostenitorii Securitatii ne rid in nas de cum ne contrazicem noi pe pagina de Internet a „Observatorului cultural”.
Pina una-alta, imi permit sa cred ca Marino n-a fost nici asa de „ticalos”, nici asa de „agent”, nici asa de „infiltrat” cum incearca unii sa-l arate. Dar poate ca ma insel. Imi voi reconsidera pozitia daca vor aparea noi marturii.
Ca se intilnea cu ofiteri ai Securitatii – asta n-a negat nimeni, nici chiar A. Marino. N-a fost singurul dintre cei care calatoreau in strainatate. Cu toate acestea, a scris citeva texte (sub pseudonim) pentru Europa Libera impotriva politicii culturale a regimului comunist de la Bucuresti.
Din acest motiv, ma intreb si n-am un raspuns: la ce au dus aceste intilniri cu ofiteri de Securitate? Actiona la ordinele lor sau ii fenta, le promitea ceva si abandona, amina, le era, de fapt, impotriva?
Cu aceeasi stima, multumindu-va pentru interventiile Dvs,
Ovidiu Simonca
Dle. Victor L, cred c-aţi înlocuit filele lipsă cu prezumţia de vinovăţie.
Dle Simonca,
atentie, eu nu il condamn pe A. Marino. Nu mi-a facut niciun rau personal. Eu condamn incercarea de ascundere a adevarului, indiferent cine ar fi acel om. Cind e vorba de Securitate si acolitii ei. Oricine ar fi. Nu doar M. Musca si C. Sebastyen sint vinovati.
Si citesc (nu doar pe M. Corlatean):
http://www.romlit.ro/un_atlet_al_negatiei
Si peste vreo 4 nr. mai are cun articol cu referire la.
Despre lipsa filelor din dosar va pot explica: si din dosarul meu (DUI) lipsesc file foarte importante. Care ascund lucruri pe care Securitatea le-ar vrea ascunse.
E inutil sa negam existenta Raului doar cind aflam ca ar fi fost si oameni apropiati noua cuprinsi de el.
Raul lor si al nostru e acelasi fel de Rau.
Si, in plus, A. Marino recunoaste destule din ce a facut. Sa nu-l contrazicem.
Am citit articolul la care faceti trimitere. Daca, pentru Dvs, rindurile din „Evenimentul zilei” sint convingatoare, n-aveti decit sa-l incriminati pe Adrian Marino. Aveti acest drept, sa judecati personal un articol de ziar si sa trageti concluziile pe care le considerati de cuviinta.
Pentru mine, care nu ma doresc „avocatul” lui Marino (a te interesa adevarul despre un om inseamna sa-i fii avocat?), lucrurile nu sint atit de simple in privinta colaborarii lui Adrian Marino si fata de, cum spuneti, „ce s-a intimplat cu unii dintre noi cind era edificat omul nou”. Dar nu incerc sa va impun o parere (cel mult am sugerat cititorilor sa citeasca si interviurile – deloc encomiastice – pe care le-am publicat cu Neculai Constantin Munteanu (http://dev.observatorcultural.ro/Ar-trebui-curmat-acest-joc-al-ielelor-cu-dosarele*articleID_23697-articles_details.html) si Mircea Carp (http://dev.observatorcultural.ro/Mergeam-amindoi-pe-acelasi-drum*articleID_23980-articles_details.html).
Cei doi fosti redactori ai Europei Libere sint oameni care l-au cunoscut pe Adrian Marino si vorbele lor nu cred ca vin din partea unor „avocati”. As spune ca in tot corul acesta de vituperari si incriminari, rememorarile facute de Neculai Constantin Munteanu si Mircea Carp sint pline de nuante, de observatii despre un trecut tulbure si tensionat si despre cum reverbereaza acesta in prezent.
L-am amintit pe Vladimir Tismaneanu in acest text pentru ca, pe baza articolului la care faceti trimitere, cel din „Evenimentul zilei”, a scris – in revista 22 si pe blogul personal – despre Marino – „agent de influenta”.
In fine, iau ca pe un compliment cind spuneti ca „argumentez cu sufletul”. Nu mi se pare cea mai rea dintre posturi. Am, intr-adevar, o melancolie (calitate sufleteasca, nu?) ca oameni controversati sint priviti, deseori, ca „dosare” si mai putin ca „suflete”.
Va repet: aveti dreptul sa-l „cititi” pe Adrian Marino cum doriti, dar, va rog, nu-mi impuneti sa gindesc la fel cu Dvs. Daca eu gindesc altfel, sint „avocat”!? Dar Dvs ce sinteti? Procuror?
Cu stima,
Ovidiu Simonca
P.S. De retinut: dosarul despre care face vorbire „Evenimentul zilei” are numeroase pagini lipsa si lipsesc notele olografe ale lui Adrian Marino. Punem baza doar pe notele ofiterilor de Securitate? Ne bizuim doar pe zelul lor de a arata cum erau fideli orinduirii socialiste? Ne incredem in ei, ca in niste instante infailibile? Nu masluiau, supradimensionau dosare, tocmai ca sa-si justifice salariile si privilegiile? Credeti ca nu inventau sau deformau anumite contacte pe care le aveau?
Dle Simonca,
dorinta dvoastra de a fi avocatul lui A. Marino (desi nu v-a cerut-o, ci o faceti doar impotriva unora, neica nimeni, ca Tismaneanu) pare a fi laudabila, dar nu ii face deloc bine.
Dvoastra argumentati cu sufletul (de parca ati fi singurul care-l aveti), altii folosesc documentele.
Si oricit ar fi de neplacute, ele exista si spun adevarul despre ce s-a intimplat cu unii dintre noi cind era edificat omul nou.
Nu luptind cu Tismaneanu si gasca ii veti face un bine lui A. Marino.
http://www.evz.ro/detalii/stiri/notele-informative-ale-lui-marino-ratacite-intre-sri-si-sie-900198.html
Splendid! „Intelectualii publici ” romani culeg ce-au semanat de decenii in dispretzul fata de massele „grobiene” care, daca se ocupa cu profesii „minore”, comerciale (vezi Jurnalul de la Paltinis) si nu cu metafizica si fizica superioara, s-au condamnat singure la non-existenta in ordine transcendenta.
Il inteleg, cumva, pe Sorin Adam Matei:. Privit din America, unde traiesc, spatiul intelectual roman e sufocant de inchis si provincial .
Chiar va asteptati ca V. Tismaneanu sa reactioneze la lumea reala, la aberatiile guvernului Boc? Nu Boc l-a demis pe Marius Oprea din fruntea IICCMER, nu Boc l-a instalat pe V. Tismaneanu la Institut? Il vedeti pe V. Tismaneanu sa-si ia distanta fata de Boc, Basescu? Sunteti naivi! Mai bine polemizeaza (benign) cu G. M. Tamas si ne povatuieste (in absenta documentelor revelatoare, omitand marturii si alegand ce-i convine din Jurnalul Monicai Lovinescu) cat de ticalos a fost Marino. Dar sa-l atinga cu vreun cuvant pe Boc, pe Basescu, vai, nu se poate. N-a teoretizat V. Tismaneanu ca intelectualul trebuie sa fie in apropierea Puterii? De ce tac unii intelectuali la Ordonanta cu pricina? Pentru ca ar trebui sa spuna ca „imparatul e gol”, sa-si traga singuri presul de sub picioare, sa se delimiteze.
… pentru asta ar trebui ca intelectualii publici sau, mai bine zis, majoritatea lor, sa fie responsabili, intelepti si sa aiba o etica a virtutii… ceea ce, de prisos s-o spun, nu e cazul. Am urmarit si eu discutiile de pe site-ul OC-ului despre „Idolii forului” dar, e-adevarat, nu cu mare tragere de inima. De-aceea s-ar putea sa-mi fi scapat unele comentarii. Pana una alta, insa, mi se pare simptomatic ca eseul cel mai interesant al cartii, INTELEPCIUNEA ACTIVA, parca nici n-ar fi existat. Eu, cel putin, n-am observat referiri la capitolul d-lui Vasile Morar. Si tare ma tem ca, indiferent de care parte a „baricadei” s-ar afla, intelectualul nostru public este prea exclusivist (ma exprim eufemistic!) ca sa apere niste valori fundamentale dovedind curaj, generozitate, gratuitate chiar. Ca dovada, atunci cand pensiile batranilor nostri sunt in pericol (si implicit vietile acestor oameni), cand invatamantul e la pamant, cand profesorii , mai ales profesorii, dar si medicii sunt tratati mai rau ca niste cersetori, cand din ce in ce mai multi copii nu mai pot merge la scoala, dumnealor, intelectualii publici, capata glas numai atunci cand sunt atinsi in mod direct, la drepturile de autor. Atunci le pasa si scriu scrisori lacramoase si patetice! E-adevarat, chestia cu drepturile de autor e o marlanie cat toate zilele! Ceea ce nu inseamna ca toate celelalte pot fi tolerate fiindca nu ne ating pe noi… In fine, sunt multe de zis pe tema asta. Un singur lucru bun: odata cu „disparitia publicului” va disparea si acest tip de intelectual public. Falsele elite vor cuvanta singure, eventual privindu-se in oglinda. Acesta este binele din rau. Izbavirea.