Răul cel (mai) Mic

  • Recomandă articolul
Am tot auzit formularea aceasta: să alegem răul cel mai mic. În straturile ei subterane, un îndemn de bună-cuviinţă. Şi nu de ieri, de azi, ci de cînd eram copil. Ce să faci, ce să alegi între două rele? Logic, optezi pentru Răul cel mai Mic. Renunţi de bunăvoie la ceva ca să obţii altceva. Mereu şi mereu o socoteală riscantă. Şi cu răul ăsta cel mai mic am tot dus-o de mulţi ani, pe aici, la curbura Carpaţilor şi prin încrengăturile Tisei, Mureşului, Oltului, Siretului şi Prutului. Care toate se varsă în Dunăre. Nici un rîu important al Ţărilor Române nu se varsă în Marea Neagră. Doar Dunărea cea mare. Asumarea Răului cel mai Mic ne-a ferit de rele mai mari. Aşa a fost, putem da numeroase exemple: semnarea Păcii de la Buftea – cu asumarea Guvernului Marghiloman de a administra Ţara şi Tronul, salvate in extremis (cu ce preţ, ştim acum bine); ultimatumul sovietic pentru cedarea Basarabiei şi Dictatul de la Viena – la Consiliul de Coroană din august 1940, doar zece demnitari au votat pentru varianta rezistenţei armate, aşa că cedarea unei părţi din Ardealul de Nord a fost, iar, varianta Răului cel Mic. Să mai amintim, […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.