Reacţii TIUK

Ciber-revista Tiuk! nu concurează suratele sale în variantă paper, ci, dimpreună cu ele, completează, amplifică spectrul presei literar-culturale româneşti; de fapt, ar fi mai exact să spunem panromâneşti, deoarece publicaţia în cauză are autori şi audienţă şi în diaspora noastră, fie ea europeană sau transatlantică.Este important că în elaborarea (şi… eliberarea!) ei domină principiile clasice: valoarea textelor, excluderea, pe cât mai categoric posibil, a autorilor întâmplători, conceptul general de structurare redacţională elevat, graţie unui secretariat exigent, competent, inventiv. Apoi mai e un lucru cert: în istoria presei electronice româneşti (pentru că, sigur, se va scrie şi o astfel de istorie), primii „pixeli amintiţi” vor fi cei din titlul harmsian al Tiuk!-ului, pentru mine relevant într-un context mai larg de travaliu sub auspiciile avangardei, care înseamnă înnoire, modernizare, continuă contemporaneizare a procesului de creaţie a literaturii şi – de ce nu? – a celui de lectură. Leo BUTNARU   Într-o perioadă cînd profeţii tranziţiei spuneau că presa culturală clasică e pe moarte, a apărut Tiuk!. Au fost mai multe periodice pe Internet, Tiuk! nu a fost singur. Unele proiecte au durat un an sau doi. De exemplu, Respiro a durat aproape şase ani, dar Tiuk! a fost mai longeviv, a publicat […]