Recviem la Penitenciarul Jilava
- 10-11-2010
- Nr. 550
-
Mirela VIŞAN
- Actualitate
- 2 Comentarii
„Ceux qui sont «morts à la peine» sont sûrs de revivre à la joie.“/„Cei care «au murit în chinuri» sînt siguri că vor învia în bucurie.“ Vladimir Ghika, Gînduri despre moarte Prin aprobarea Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în Fortul 13 de la Penitenciarul Jilava, acolo unde şi-au dat viaţa pentru credinţă Monseniorul Vladimir Ghika (mort la 16 mai 1954), preotul Dumitru Matei (executat la 21 februarie 1951), episcopul de Satu Mare János Scheffler şi ceilalţi preoţi din lotul Menges, a avut loc pe 6 noiembrie 2010, în prezenţa Preasfinţiei Sale Ioan Robu, arhiepiscop romano-catolic de Bucureşti, a ÎPS György Jakubinyi, arhiepiscop de Alba Iulia, şi a celor aproximativ 80 de preoţi (veniţi la Bucureşti cu ocazia zilei de naştere a ÎPS Ioan Robu), o liturghie de comemorare a martirilor Bisericii. În prezenţa a doi foşti deţinuţi politici care l-au cunoscut pe Monsenior, Aurel Mitroi (prima sa vizită ca om liber în aceste locuri) şi Aristide Andronescu, a membrilor Asociaţiei Familiilor Catolice „Vladimir Ghika“ şi a cercetătorului Emanuel Cosmovici, toţi cei invitaţi au vizitat celulele 9-12 din reduit, zona de circulaţie din exteriorul reduitului, unde se „plimbau“ deţinuţii, celula 2 – de unde i s-a luat Msg. relicva – şi […]
Primăvara în Jilava
Primăvara-n soare scaldă
Muguri roşii de cais;
Cerului, cu mâna-i caldă,
Colivia i-a deschis.
Vezi, de-aceea în astă seară
Pe la cuiburile vechi,
S-au întors sub streşini iară
Rândunelele perechi.
Luna cată trist la mine.
Tremură pe cer o stea.
Inimă ! Tu ştii mai bine,
Nu e primăvara mea.
Primăveri şi veri de-a rândul
Borangicul şi l-au tors.
De la cuibul meu cu gândul
Doar tristeţea s-a întors.
Jilava
Creşte iarba, zburdă iepuraşii
Pe sinistre hrube de-nchisoare.
Sub zăvoare-ncărunţesc ocnaşii,
Cerşetori de stele şi de soare.
Dincolo de ziduri şi turele,
Se sărută Cerul cu Pământul.
Cântecele mor după zăbrele.
Plânge-n Valea Piersicilor, vântul.
Simfonia caldă-a primăverii
N-a topit din geamuri, promoroaca.
Zăvoriţi în criptele tăcerii,
Ne trezeşte şi ne culcă toaca.
În livada nopţilor albastre,
S-a trezit din nou privighetoarea.
Pe zăvoiul sufletelor noastre,
S-a lăsat tristeţea şi uitarea.
Străji pe meterezul închisorii,
Îşi rotesc privirea duşmănoasă.
Nu cumva trecând pe-aici, cocorii,
Să ne dea vre-o veste depe-acasă.
Trece timpul, curge ca o apă
Peste oameni, cârtiţe şi roze
Şi-n uitarea temniţei, ne-ngroapă,
Fără semn şi fără-apoteoze.
In anul 2002 am vizitat Penitenciarul Jilava unde tatal meu av. Valentin Saxone a petrecut 4 ani din cei 16 ani de condamnare la munca silnica pentru crima de uneltire impotriva guvernului comunist. Cand m-am aflat in fata potii unde scrie „FORTUL 13 JILAVA” am avut senzatia ca ma aflu in fata potii de la intrarea in lagarul de la Auschwitz pe care scria „Munca te elibereaza”.
Din nou, imaginea lagarului de la Auschwitz mi-a revenit atunci cand tata s-a reintors acasa cu zeci de Kg. mai putin, deteriorat fizic asa cum s-au intors cei din lagare. Sinistru acest penitenciar