Recviem pentru un muzeu

La foarte scurt timp după abolirea monarhiei şi crearea Republicii Populare Române, în marea dragoste faţă de vecinul nostru de la Răsărit, a luat fiinţă, într-o clădire care-i aparţinuse familiei Kretzuleştilor, Muzeul Româno-Rus. Muzeul acela reprezenta, de fapt, un bazar a tot ceea ce se producea după Marea Revoluţie din 1917. În preajma plecării trupelor sovietice de pe teritoriul nostru, în 1958, s-a produs o oarecare destindere în multe domenii, aşa că muzeul a fost desfiinţat, ca de altfel şi Librăria „Cartea Rusă“ de pe Calea Victoriei (aflată în faţa Teatrului Odeon), consecinţă a desfiinţării Editurii ARLUS (Asociaţia Română pentru Legăturile cu Uniunea Sovietică), care a fost dată, şi ea, uitării. S-au creat astfel condiţiile înfiinţării Muzeului Literaturii Române, care, ulterior, a căpătat în titlu şi cuvîntul „Naţional“. MNLR a fost o instituţie culturală remarcabilă, reprezentativă pentru cultura noastră, cu spaţii muzeale permanente, organizatoare şi de expoziţii temporare cu piese de mare valoare din patrimoniul instituţiei. Muzeul era, totodată, şi un depozitar al unor bucurii culturale de interes patrimonial naţional, avînd şi un număr important de cercetători, împreună cu un serviciu de conservare şi re­staurare a pieselor din inventar. Pe 1 iunie 1957, se înfiinţează Muzeul Literaturii Române, sub conducerea […]