Reforma sau tranzitie?

Acesta a fost titlul sub care, la cinci ani de la caderea regimurilor totali-tare din Europa centrala si de est, adica exact la mijlocul perioadei care s-a scurs din 1989 pina acum, s-au desfasurat la Praga lucrarile unui workshop international avind ca subiect viitorul teatrelor de repertoriu din Europa centrala si de est. Participantii, treizeci si sase de oameni de teatru din saisprezece tari din regiune, estimau ca rapiditatea schimbarilor din acei primi cinci ani se va accentua si ca situatia teatrelor de repertoriu (care dominau peisajul teatral) va suferi schimbari substantiale, fie spre o prosperitate remarcabila, fie spre dezastru si dezintegrare. De atunci si pina acum, insa, din pacate, in majoritatea covirsitoare a acestor tari nu s-au produs schimbari de esenta, tranzitia prelungindu-se periculos si reforma intirziind sa devina concreta (sau, mai degraba, fiind in mod deliberat intirziata, din varii motive). Romania nu face exceptie. Teatrele de repertoriu – mostenire a sistemului sovietic impus – isi continua existenta trista, mai mult sau mai putin monotona, dind semne de viata doar arareori, atunci cind, in sfirsit, autoritatile iau hotariri de reformare, justificate – dar care ameninta a transforma starea de pasivitate, letargie si abia-supravietuire cu care s-au obisnuit cei mai […]